Un zâmbet îngândurat

     Cronica animației
     Că satirei îi prieşte graiul eliptic şi dinamic al animației este un adevăr la care ar trebui să ne gândim poate mai serios. Evident, în beneficiul umorului. Spun asta deoarece, cu mici excepţii (Nell Cobar şi Olimp Vărăş­teanu) genul a cam fost dat uitării în ultima vreme. Atât de îndrăgita caricatură animată nu se mai situează printre preferințele realizatorilor noștri. Ce-i drept, mulţi s-au orientat cu folos înspre filmul de grafică sau înspre serial. Formele înţepătoare ale satirei lipsesc parcă peisajului în veşnică mişcare şi trans­formare a desenului animat şi de aceea merită semnalată orice nouă apariţie în acest re­gistru. Mai ales când este vorba de o încer­care de înviorare a genului. Este cazul filmu­lui Salt mortal, semnat de realizatorul Dinu Șerbescu, considerat unul dintre debuturile norocoase ale anului 1982.
     De unde vine senzaţia de prospeţime a acestei „opera prima”? În primul rând, dintr-o inspirată opţiune tematică. Autorul a ştiut să evite supralicitatele subiecte cu frizeri nepri­cepuţi, bişnițari pitoreşti, codaşi care joacă table pe strung sau funcţionare arțăgoase. Nu vreau să spun că exmplele citate nu alcă­tuiesc o țintă pentru severa critică de mora­vuri. Ele se potrivesc însă mai bine cu am­bianţa estradei, a scheciului radio sau TV. De ce s-ar ilustra prin animare povestioare care pot fi jucate cu savoare de actori? De ce n-ar beneficia şi satira de fantezia celei de-a opta arte? Cred ca această întrebare şi-a pus-o la timpul potrivit realizatorul filmului amintit. El și-a ales ca liant al pilulelor sale motivul sal­tului şi a imaginat pe acest pretext câteva si­tuaţii cu înţelesuri ce depăşesc trimiterile strict cotidiene. Scurtele istorii sunt toate poante cu haz, dar au şi marea calitate de a formula interogații asupra unor teme cu rezo­nanţă gravă. Ingratitudinea faţă de deschiză­torii de drumuri, complicitatea celor cu voca­ția mediocrităţii, intoleranţa. Merită povestită măcar una dintre pilulele filmului, model de laconism şi eficiență satirică. Pe vârful foarte ascuţit al unui munte stau spate în spate doi adversari cu pistoalele ridicate ca pentru în­ceperea unui duel. Deși ambii rivali sunt la un pas de prăpastie, ei nu renunţă la rățoiala lor şi, la un semn, pornesc să străbată distanţa fatală în cazul lor) prevăzută de regulament. Sigur că o asemenea poveste nu inspiră un râs gâlgâitor, ci un zâmbet îngândurat. Există în acest film un umor evoluat care ridică presti­giul genului. Deşi soluţiile regizorale nu do­vedesc încă perfecta stăpânire a mijloacelor, deşi punerea în pagină este pe alocuri prea marcată, Salt mortal conţine semne ale unei certe vocații satirice.