Interpreți și roluri
Cred că numai doi oameni în lume știu, la ora aceasta, ce înseamnă să născocești niște făpturi care, o dată devenite personaje principale, pretind, pe bună dreptate, să le găsești și oamenii capabili să le fie parteneri pe măsura: Steven Spielberg și
Gopo. „E.T.”-ul primului, acea mică arătare mirată și înduioșătoare (imaginată, de altfel, nu de regizor, ci de un specialist italian) a impus căutarea unui băiețel care să-i poată face față întru sentimentalism. Robotul lui Gopo,
Galax, (plăsmuit chiar de cineast) nu s-ar fi putut „mărturisi” în compania oricui. Hărăzit de părintele său să semene cu o mască sumeriana, deci să ne avertizeze că vine de departe, că noțiunea timpului nu-i este străină, robotului i se cuveneau tovarăși de joc în stare sa trăiască, pe cont propriu, straniul amestec de prezent și viitor. Compunându-și el însuși o mască ciudată,
Radu Buznea, interpretul timidului îndrăgostit, o domină inteligent, teama de a nu fi deconspirat fiind, mereu, atenuată de grija pentru „soarta” în sine a robotului. Pentru a putea fi luată în seamă — sub raportul convenției psihologice — pe parcursul întregului film, eroina
Marianei Cabanov trebuia să sugereze mai mult decât o îndrăgostire trăsnită, presimțirea unui sentiment făgăduitor de frumos și omenesc, ceea ce tinerei interprete îi izbutește. În funcție de atitudinile față de cei doi, se definesc cei din jur, fiecare cu puterile lui, mai mici sau mai mari, de a trăi în preajma neobișnuitului.
Gopo însuși, în rolul tatălui înțelegător, ne duce cu gândul la un ucenic vrăjitor plin de bunăvoință, pe care parcă nu-I lasă inima să interzică altuia visul, fantezia. Opusul său, medicul psihiatru, își găsește în
Mircea Daneliuc un interpret numai mefiența și abia disimulata iritare față de tot ceea ce nu se înscrie „în normal". Întrebarea este însă ce înseamnă pentru un psihiatru „normalul” și Daneliuc, cel din film, pare a suspecta și pe cei care stăruie să creadă că doi ori doi fac patru. Cu adevărat cu picioarele pe pământ se dovedește Profesorul lui
George Constantin, complicitatea sa fiind mai mult un gest de tandrețe față de cei tineri. În sfârșit, convocați printr-un ingenios pretext, câțiva eroi ce amintesc de unele știute creații ale lui Gopo (de la
S-a furat o bombă la
Comedia fantastica), interpretați de
Radu Beligan,
Iurie Darie,
Dem Rădulescu,
Stela Popescu,
Jorj Voicu,
Florin Piersic ne mângâie cu speranța că, uneori, timpul lucrează în favoarea filmului.