Cronica animației
Încă nu s-au stins ecourile marelui succes al lui
Nell Cobar la Salonul internaţional de caricatură de la Montreal (unde a obţinut Grand Prix pentru o lucrare aleasă din 8 000) şi iată ca el revine în atenţie datorită unui film de animaţie,
Teoria chibriturilor. Prezenta peliculei sale pe ecrane s-a făcut remarcată şi din pricina unei neobişnuit şi neaşteptat de bune programări, împreună cu incitantul
Concurs al lui
Dan Piţa. Poate că nu mai este decât un pas până la urcarea animatorilor pe scenele premierelor alături de colegii lor, realizatorii de lungmetraje. Dar să lăsăm visele şi să revenim la Nell Cobar, caricaturist a cărui notorietate a fost amplificată de contactul cu „A opta artă".
Marea sa „lovitură" a fost desigur născocirea Mihaelei, a cărei drăgălăşenie telegenică a situat-o în topul publicului cu pantaloni scurţi alături de Mickey, Donald şi Tom şi Jerry. Ceea ce nu-i puţin lucru. Seria dedicată micii protagoniste devenită simbol al orei şapte fără zece nu este însă în filmografia autorului un punct culminant. Cobar este un mare maestru al pilulei satirice, al istorioarei scurte cu bătaie lungă. Ironia lui ţinteşte în ipocriți, fanfaroni, amorezi de profesie, intriganţi, gură-cască, în harpagoni şi mitici. Tonul satirei se aspreşte sau se îmblânzeşte după gravitatea faptelor într-un registru cu rafinate nuanţe, beneficiind de o temeinică ştiinţă a gagului. Nell Cobar ştie să-şi ferească pilulele de didacticism şi să le „ambaleze” atrăgător, printr-o iscusită gradare şi prin subordonarea unei tematici. Este şi cazul
Teoriei chibriturilor. Liantul care uneşte de data aceasta micile povestiri este „eternul feminin”. Graţia, intuiţia fără greş, capriciul irezistibil sau şiretenia plină de farmec sunt atribute pe care autorul nu-şi permite să le ia în derâdere. El nu riscă să pară misogin. Cu abilitate de invidiat, el apelează la o ironie catifelată şi la persiflajul amabil („ceux qui s'aiment se taquinent”). Ca să explic mai academic formula aleasă, aş zice că el topeşte observațiile morale în comicul de situații. O Evă ingrată îl văduveşte pe Adam de o a doua coastă pentru a-şi zămisli un alt partener, mai arătos. O femeie devenită obsesie se îndură de admiratorul ei neconsolat, îl priveşte cu bunăvointă şi începe să-l urmărească... obsesiv. Un cuplu de îndrăgostiţi care hrăneşte idilic păsărele ajunge să comunice în grai păsăresc. lată numai câteva din situațiile pe care autorul ştie să le valorifice cu admirabilă stăpânire a legilor şi „trucurilor” meseriei. El se pricepe ca nimeni altul să dozeze efectele, să obțină o expresie de neuitat dintr-un personaj desenat fără pretenții, să pună accente şi mai ales să compună finaluri. Este o calitate fără de care nu se poate descurca nici un slujitor al meseriilor umorului, domeniu căruia în grai internațional i se zice „entertainment” şi care, în ciuda destinaţiei sale, are rigori de ştiință exactă. Nell Cobar le cunoaşte şi le respectă, reuşind să dea produsului un ton relaxat şi vioi. Ca un acrobat care merge pe sirmă cu zâmbetul pe buze, el nu lasă să se ghicească efortul. Autorul face parte din acea categorie de artişti pe care simţi nevoia să-i întrebi „maestre, care este secretul dumneavoastră?”.
