Cronica animației
Un frumos gest omagial la împlinirea unui secol și jumătate de la nașterea lui Ion Creangă este filmul de desen animat
Pupăza din tei semnat de tânărul realizator Lucian Profirescu. Marele povestitor al copiilor este evocat prin ecranizarea unui episod al „Amintirilor din copilărie”, una dintre cele mai savuroase pățanii ale istețului și impetuosului Nică. Sigur că regizorul și-a asumat o mare răspundere traducând în limbajul animației povestirea cunoscută pe de rost de multe generații de cititori. Farmecul sfătos al „zicerii” ei nu este știrbit de tălmăcirea animatorului care i-a păstrat tonul acelei voioșii complice și contaminantă, atât de specifică scrisului lui Creangă.
Desenul animat îi evidențieze „împielițatului” Nică neobișnuita fantezie, ascuțimea minții și gustul farsei. Răpirea pupezei care-i tulbură dulcele somn de dimineață și încercarea de a o vinde la târg capătă proporția unei enorme aventuri. Neastâmpăratul copil cu păr bălai se crede un fel de Făt-Frumos ce are de răpus un balaur, biata pasăre căpătând în închipuirea lui dimensiuni monstruoase. Nică face ce face pentru că este un copil pus pe șotii, dar și din nemăsurata sa dragoste pentru basm. Imensa nevoie de poveste a copilăriei este evidențiată cu inteligență în acest film care, apelând la exagerările tipice gagului de animație, nu se abate de la epica faimosului text. De la pana scriitorului la creionul animatorului nu se înregistrează pierderi de umor. Povestitorului nu îi este răpită șansa de a fermeca cu verbul lui, iar inspirata rostire a cuvintelor sale de Brândușa Zaița Silvestru ridică tonusul umoristic al peliculei. Prospețimea viziunii asupra scrierii lui Creangă este imprimată și de grafica și scenografia de o modernitate neostentative datorate tânărului Lajos Nagy. El este, de altfel, principalul partener de echipă al lui Lucian Profirescu pe care l-a ajutat cu fastuoasele sale decoruri și la episoadele serialului
Cine râde la urmă. Film de film, acești animatori din noua generație reprezentată și prin nume ca
Zeno Bogdănescu,
Radu Igazsag, Marcel Mihai, Dinu Petrescu sau
Olimpiu Bandalac, consolidează prin preocupările lor ambițioase statutul artei a opta.