Se poate spune că monografia "Victor Iliu" e scrisă dintr-un unghi de vedere privilegiat. Autorul, Nicolae Cabel, a avut şansa de a fi studentul admiratului cineast şi această „întâlnire providenţială", cum o numeşte el, face obiectul celor mai interesante pagini. În ele talentul de prozator al semnatarului (a publicat până acum două volume de nuvele şi schiţe, o carte de poezie) creează un portret afectuos al celui pe care D.I. Suchianu îl numea "un prinţ al minţii cinematografice româneşti".
Antecedentele sale de documentarist i-au inspirat lui Nicolae Cabel o formulă ingenioasă: carte-document. Cu modestie, el acumulează "mărturii despre viaţa şi opera" maestrului pe care le pune în pagină conform unui ingenios decupaj cinematografic. Cabel recurge la toate sursele scrise (şi mai ales la volumul "Fascinaţia cinematografului" îngrijit de Bianca Sofia Iliu şi George Littera) şi citează, cu onestitate, cele mai avizate păreri despre Iliu. Activitatea celui care n-a fost numai autorul operei-far La Moara cu noroc, dar şi un eminent profesor şi un creator de climat cinematografic cultural este evocată nu numai prin fragmente de cronici, ci şi prin fraze semnate de scriitori ca Tudor Arghezi, Marin Sorescu şi Gheorghe Tomozei sau de regizori ca Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Jean Georgescu, Manole Marcus, Mircea Mureşan.
Dar Nicolae Cabel nu întreprinde numai ceea ce se numeşte "muncă de furnică", de acumulator de date. El reuşeşte să deschidă şi o nouă perspectivă asupra operei, reconstituind cu maximă economie de mijloace, contextul istoric în care a fost realizat un film sau altul. El îl invită astfel, pe cinefilul anilor '90, să nu respingă total peliculele ce plătesc tributul „realismului socialist", şi să urmărească în ele acele pasaje care atestă cultura plastică de excepţie a lui Iliu, perfecta stăpânire a dramaturgiei şi calitatea de a scoate ce-i mai bun din actori. Seria micro-monografiilor editate de Uniunea Cineaştilor în colaborare cu Editura Meridiane ar fi fost de neconceput fără cartea lui Nicolae Cabel. Ea ar trebui citită de întreaga suflare cinematografică în acest moment al aprigelor contestări reciproce din breasla regizorală, pentru că Victor Iliu a reuşit să rămână, de-a lungul vieţii şi după, modelul cineastului unanim recunoscut şi respectat.
(Noul Cinema nr. 3/1998)
