Revistă online editată de Uniunea Cineaștilor din România

Premiul pentru publicistică 2015 al Asociaţiei Criticilor de film



Sincere, florile…


     Singurătatea florilor e un pas înainte, pe drumul filmului de actualitate, dar nu este un film „mare”. Părăsind drumul bătut si răzbătut al filmelor cu personaje principale în posturi de răspundere Singurătatea florilor se cufundă în lumea „oamenilor de pe stradă”, muncitori, medici, șoferi de taxi; și totuși nu este un film mare. Refuzând să creadă în exclusivitatea probIemelor tehnice, Singurătatea florilor vorbește despre problemele intime ale oamenilor, probleme uneori mari, alteori mărunte, dar definitorii și inconfundabile. Preferând ipocriziei – adevărul, și minciunii – sinceritatea, de ce filmul rămâne față de ultimele filme „de actualitate” doar un pas, un mic pas înainte ? Pentru că regizorului Mihai Constantinescu îi lipsesc două lucruri până acum: un scenariu de film bine eșafodat, bine construit cinematograficește, precum și ambiția de a reinventa, de a re-crea viața, rezultatul fiind după cum se vede doar o oglindire a acesteia (fie chiar sinceră). Deci nu Singurătatea florilor este azi o chestiune de discutat, ci cazul unui regizor talentat, marcat de nevoia de a fi sincer. Mihai Constantinescu, la al treilea film aI său, se află la răscruce ori va face în viitor filme importante, ori pelicule modeste. Regizorul e prea orbit de sinceritate, și într-adevăr, sinceritatea e o condiție a artei dar nu devine prin ea însăși artă. Nu există subiecte mari și mici, regizorul știe bine asta, dar pictura (de pildă) trebuie să fie pictură, teatrul-teatru și filmul-film și până azi nici sinceritatea, nici dialogurile „filozofice” n-au putut înlocui ele singure convenția artistică. Dialogurile pot „ilustra” în felul lor un film, dar imaginile concepute ca ilustrații ale unor dialoguri nu se autoconstituie automat în film. Regizorul Mihai Constantinescu simte puternic nevoia exprimării sincere în artă. Dar are de ales: sau verismul livresc sau filmul. Or, până azi, a dovedit că e înzestrat pentru cinematografie, că are această vocație. Dar și vocația trebuie cultivată cu dragoste și înțelegere, ca o floare singuratică...
 
 
(Săptămâna, 20 februarie 1976)

Tags: mihai constantinescu, radu georgescu, singuratatea florilor

Comments: