Filmul de astăzi este o ediție specială Cinepub. Cum decizia premierei de tip ”breaking news” aparține întregii echipe
cinepub.ro, un gest minuscul de revoltă față de o crimă gigantică, copiem mai jos cîteva comentarii disparate semnate de cei din spatele platformei. Bonus: un citat al invitatului special din această seară, regizorul și actorul
Dorian Boguță.
”Am copilărit într-o lume cenușie, abrutizată și abuzivă, rece ca o lespede mortuară, fără de speranță. Părinții mei și-au trăit toată tinerețea cu ceafa înfiorată de răsuflarea Fiarei și a bestiilor pe care
aceasta le-a procreat și manevrat pe pămînt ticălos. Recrut în armata comunistă, am fost lăsat la vatră ca subofițer de radiocomunicații și am visat să mă angajez telegrafist pe primul vapor comercial care m-ar fi primit, una dintre opțiunile de a fugi din lagăr. Conceptul de internet era atunci în fază experimentală în țările vestice, total necunoscut nouă celor din Est, așadar cititul rămînea una dintre puținele forme de evadare pentru cei care nu reușeau să treacă Zidul. Printre lecturile vremii, ”ULTIMATUM - ultimele zile ale unui război atomic”, de Mordecai Roshwald (1959). O carte despre o lume post-apocaliptică, în care un supraviețuitor al unui război atomic, ascuns în buncăr, ascultă în buclă muzică de pe o bandă de magnetofon la stația radio operată de un robot, pentru că afară nu a mai rămas nimeni în viață… Senzația de buncăr umed, de capelă mortuară pustie din această antiutopie o regăsim în
SFÂRȘIT/FINALE, filmul într-un singur personaj (
Dragoș Bucur), regizat de Dorian Boguță. Demersul este explicat de autor mai jos, lipsa de concretețe fiind deliberată. Nu e greu de ghicit însă la ce ”altă țară” se referă regizorul și oricum nu (mai) are importanță: moartea nu cunoaște geografie. Și dacă vreți să aflați și autorul amenințării pomenite, folosiți Google atît timp cît mai există. Probabil nu mult timp de acum înainte... Idem pentru Spotify: să ne bucurăm (?!) de interpretarea lui Leonid Sobinov din 1911, ”Je crois entendre encore”. Oare cît de mult mai înseamnă encore?” (
Lucian Georgescu, cinepub.ro)
“În 2015 am făcut un scurtmetraj ca urmare a unei amenințări verbale asupra României de la un demnitar al altei țări. Fiind ficțiune, am mers mai departe cu imaginația. Din păcate acel ”departe” e acum foarte aproape.” (Dorian Boguță, pentru cinepub.ro)
Un film de post-sfârșit, de văzut înaintea catastrofei: Iarnă. O plajă pustie. Un cer vânăt. Un sunet surd în aer. O rulotă. Un bărbat pe la 40 de ani îmbrăcat în costum stă întins pe nisip în poziţia fătului şi se uită niciunde. Are ochii obosiţi şi fără expresie. Noapte, aceeaşi plajă, acelaşi cer, acelaşi sunet. Bărbatul, în rulotă, încearcă să scrie ceva. O haită de câini sălbatici a înconjurat rulota şi încearcă să ajungă înăuntru.
”Nu știu ce să fac. Am prieteni la Kiev, le-am scris să vină să stea la ai mei, la Piatra Neamț, sau la mine la București. Atât doar am putut să le spun, să fac eu… Pare meschin. Dar chiar nu știu ce aș putea face mai mult. Așa că stau aici la butoane și pregătesc premiera din seara asta. Nu e ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat însă… Ce îmi doresc este să nu mai citesc, măcar de data asta, comentarii idioate pe Youtube. Da, e un film într-un singur personaj. Da, e boring poate, dar aveți alte opțiuni de streaming, e adevărat, nu free ca cinepub. Da, e fără dialog.. Și da, la urmă e un voice over în rusește, dar măcar de data asta am reușit să-l subtitrăm, mulțumim Dorian! Și da, e un film desaturat, (superbă cinematografia lui
Liviu Pojoni jr.). Dar cum ar fi putut fi altfel, un astfel de film?” (Marius Donici, cinepub.ro)
