O întâlnire întâmplătoare pe coridoarele Casei Scânteii. Pe urmă, câteva probe fotografice în care viitoarea candidată a Conservatorului «Ciprian Porumbescu» vădea, pe lângă o deosebită fotogenie, asemănări cu... Antonella Lualdi.
Când a apărut pe platou, în Iumina proiectoarelor şi a simţit aţintit asupra ei obiectivul aparatului de filmat, părea speriată şi gata de fugă. La repetiţii era însă fără trac, dădea impresia că se amuză, făcea totul în joacă (poate ca să-şi ascundă emoţia). Am filmat-o de câteva ori asigurând-o că, de fapt, e doar repetiţie, un vechi truc care dă totdeauna rezultate. Au fost cele mai bune «bout-d'essai»-uri şi ele au decis distribuţia. Şi aşa o debutantă (o «neprofesionistă» cum, în mod neplăcut, se spune când apare cineva care n-a îndeplinit obligatoriul stagiu al scenei), o debutantă s-a trezit cu rolul principal feminin, Marina Bota, din filmul
Mândrie.
Era însă mult prea tânără faţă de vârsta pe care ar fi trebuit să o aibă eroina. Am modificat scenariul nu numai ca s-o aduc pe Marina la cei 18 ani ai interpretei sale, ci i-am modelat şi caracterul, i-am schimbat reacţiile. Actriţa îşi «scria» uneori rolul şi Marina, cea din film, a apărut independentă de cea care fusese iniţial în povestirea cinematografică literară. Aducea, în scenele sale cele mai bune, o ataşantă sinceritate şi contura un tip de adolescentă francă, fără ocolişuri. Greşea doar atunci cînd căuta să fie «la fel de actriţă» ca actorii alături de care juca şi simplitatea ei obişnuită se încărca de inutilele procedee profesionale.
Nu se gândise până atunci că ar putea, într-o zi, să fie actriţă. Dar în timpul filmărilor a început să se pregătească pentru examenul de admitere la Institutul de Teatru. Şi a apărut în faţa comisiei ca oricare dintre candidate, fără să spună că ea este actriţă.
Intrată în anonimatul anilor de studenţie ca într-o uniformă de şcoală, obligatorie,
Ilinca Tomoroveanu şi-a refăcut debutul, după absolvenţă, de data asta în teatru. Cristina din «Moartea unui artist» aducea pe scena Naţionalului, în plus faţă de Marina Bota, nu numai experienţa anilor de studiu, ci dovedea mai mult decât la primul rol existenţa unor posibilităţi multiple şi un joc discret şi nuanţat.
Sinceritatea şi discreţia mi s-au părut totdeauna a fi principalele sale calităţi. Discreţie alimentată de timiditate, sinceritate izvorâtă dintr-o constituţie psihică armonioasă.
