Dem Rădulescu – În luptă cu Bibanul

     În păcat am căzut noi, ăsta-i adevărul. Noi, cei care înţepenim cu bună ştiinţă în păreri fixe. Noi, cei care ne facem o imagine încremenită asupra unui actor, şi ne e imposibil să mai ieşim din ea. Noi, cei care vedem filme şi teatru, ori le practicăm pe ambele. Noi, care am făcut din onorabilul actor al Naţionalului un personaj fermecător pe nume Bibanul, şi nu vrem să renunţăm pentru nimic în lume la el. Nici la candorile lui simulate, nici la umorul lui flegmatic, nici la poantele lui servite la rece. Ne place Bibanul, e al nostru, are hazul olteanului din anecdote care nu se jenează să facă pe prostul dacă socoteala îi iese bine la urmă; şi cine ar putea renunţa la bancurile cu olteni — naivi pe deasupra şi şmecheri pe dinăuntru — chiar dacă o vreme sunt la modă cele cu ardeleni cumsecade şi înceţi la minte? Noi aşa îl vrem pe Bibanul, să spună una bună la Teledivertismentul duminical, să alerteze Brigada diverse, să sucească minţile fetelor naive, când dansează în familie; şi uităm că i-au încărunţit favoriţii stufoşi, că i s-a rotunjit uşor, a 40 de ani, statura atletică, uităm că e conferenţiar universitar la «arta actorului» şi că I-a jucat pe Fănică Raţiu din «Enigma Otiliei», ori pe Lapcenko din «Poveste din Irkutsk». Dem Rădulescu devine totuşi, fie că ne place ori nu, tot mai mult Dem Rădulescu, cel care-şi duce în spinare crucea grea a hazului său de aur. «Actor adevărat — îmi spunea el odată — e considerat numai cel de dramă. La el te uiţi cu respect: chiar dacă nu te face să izbucneşti în plâns când e cazul. Plânsul nu e obligatoriu (mai ales pentru intelectuali!) Râsul e. Eu sunt obligat să-l fac pe om să râdă în sală. Şi e greu. Dacă nu simţi atunci când arunci replica în public că ea s-a prins şi că îţi vine înapoi, degeaba, eşti mort. De fapt, actorul comic e o creaţie a publicului».
     Eu sincer să spun, nu prea cred în dramele lui Dem Rădulescu. Nu cred în îndoielile lui: se răsfaţă. Ştie că-l iubim, şi se alintă. Nu cred că s-a simţit vreodată «mort» în faţa publicului şi că nu a primit din partea sălii tot ce aştepta de la ea. Chiar dacă e în veşnică harţă cu criticii (cei care-i mai reproşează uneori fixaţiile «bibaniste»), chiar dacă s-a mai săturat şi el să pungăşească, elegant, prin filme, sub ochii severi ai miliţianului Toma Caragiu, chiar dacă a fost mai slab cupletul de aseară de la TV, Dem Rădulescu nu poate scăpa din mâna şi de sub vraja Bibanului. Ce să-i faci: nu-i dăm voie noi coautorii acestui actor comic, care a izbutit să devină mai mult decât un actor de succes: un personaj de succes.