În viitorul film scris de
Titus Popovici şi
Petre Sălcudeanu şi regizat de
Sergiu Nicolaescu,
Cu mâinile curate, este vorba de lupta miliţiei împotriva bandelor de hoţi şi spărgători, bande care acţionau în Bucureşti la începutul anului 1945. (...)
Cu toate că acţiunea se petrece în anul 1945, prin mijloacele tehnice şi artistice folosite, vom căuta să dăm filmului o factură modernă, fără însă a pierde din vedere caracterul de document, de cronică cinematografică. Am eliminat din acest motiv, complet, filmările pe platou. Şi sunt convins că locurile de filmare, atât în exterior, cât şi în interioare, găsite în Bucureşti de către scenograful
Radu Boruzescu, vor contribui hotărâtor la redarea atmosferei acelor ani, vor conferi filmului autenticitatea epocii.
Vom continua apoi experienţa de la
Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, în ceea ce priveşte filmările cu obiective de distanţă focală lungă. Le vom folosi, evident, în cu totul alt mod, slujind cerinţele filmului poliţist. Aceste obiective au calitatea să comprime perspectiva vizuală, ceea ce creează spectatorului o senzaţie deosebită. Cât priveşte pe actori, ei pot fi surprinşi şi filmaţi de la distanţă nefiind stânjeniţi de prezenţa aparatului şi având astfel o mai mare libertate de mişcare.
În sfârşit, vreau să vă spun că ţinem seama de faptul că, dacă acum 10 ani, lumina artificială juca un rol determinant în calitatea artistică a imaginii cinematografice, astăzi cadrajul, unghiulaţia, obiectivele, mişcarea aparatului şi lumina naturală sunt elementele hotărâtoare ale filmării. Şi, de fapt, cred că adevăratul cinematograf va începe abia atunci când se va descoperi pelicula de sensibilitate egală cu cea a ochiului uman. Noi putem însă să grăbim acest proces.
