Reluăm sezonul premierelor cu o ciudățenie cinefilă. Atelierul de actorie filmat de
Puiu în 2013 este o repetiție pentru filmul din 2020. Între
Aurora (2010) și
Sieranevada (2016), Puiu pregătește noua expresie a unor teme subterane în filmele lui anterioare, însă nicidecum mai puțin importante. Totodată este metamorfoza burgheză a lui ”Viorel”, întors karmic în timp și travestit în alte cinci
personaje, pentru a fi sigur (?) că măcar unul scapă. Stilistica rohmeriană în mizanscenă cehoviană pe discurs soloviovan anunță
Malmkrog și fac filmul greu de digerat pentru unii, esențial pentru alții, foarte puțini probabil... Este unul dintre motivele pentru care și
Malmkrog luminează tîrziu întunericul sălilor de cinema românești: Puiu știe foarte bine că nu poți fi profet în propria țară; dar nici cu continentul nu stăm prea bine, nu pare să înghită ușor ”critica filosofiei occidentale”. Cît despre noi, ne așteptăm să primim mesaje interesante de la spectatori, desigur. (
Lucian Georgescu,
cinepub.ro)
Premiera noastră de astăzi este rezultatul unui atelier al lui Cristi Puiu, găzduit de studioul Chantiers Nomades în 2013. "
Exerciţiile" actorilor se află la baza unei trilogii minimaliste despre cinema şi literatură, viaţa socială şi spirituală. Cinepub.ro este onorat să găzduiască astăzi mai mult decît un film, un experiment cultural necesar într-un context moral confuz.
Numit un experiment strălucitor, extrem de necomercial (variety.com) și un fascinant studiu în trei părți în stilul de actorie à la Rohmer (screendaily.com), “
Trei exerciții de interpretare” îi are în distribuție pe Ugo Broussot, Diana Sakalauskaite, Ludivine Anbérrée, Marion Bottollier, Anne-Marie Charles și a avut premiera în sală la Festivalul de Film de la Rotterdam (2013).
Dialogul fiecăruia dintre cele trei fragmente ale filmului este purtat în câte patru personaje - cele care în carte erau numite Domnul Z, Prințul, Politicianul şi Generalul, Doamna fiind înlăturată. În film, rolurile acestea sunt jucate deopotrivă de femei şi de bărbaţi. Situaţiile din conversaţie sunt preluate în special din cel de-al treilea, dar şi din cel de-al doilea dialog, din textul lui Soloviov, ceea ce face ca Generalul, care se remarcă în primul dintre ele, să aibă în toate cele trei bucăți din film poziția unui martor tăcut mai tot timpul.
În primul fragment al filmului, introdus de titlul „La souris est sous la table" („Şoarecele este sub masă"), într-o grădină burgheză liniştită, trei universitari dezbat ideile despre existența sau absența unei meniri a omului în lume, despre posibilitatea îmbunătăţirii vieţii, sau despre inutilitatea de a acţiona perfect şi de a lăsa o lume mai bună în urmă în cazul în care moartea este irevocabilă. Aici, poziția Generalului-observator îi revine unui bărbat mai simplu prin nivelul educaţiei faţă de comesenii lui. Acesta este chiar soldat şi are o permisie de numai trei zile, aşa că şi-ar dori să petreacă timpul doar cu prietenul său, pe care nu l-a mai văzut din adolescență, nu şi cu gazdele pe care acum le vede pentru prima dată.
În cel de-al doilea fragment, „Le chat est sur la chaise" („Pisica este pe scaun"), o studentă şi mama ei primesc vizita unui cuplu format dintr-o profesoară universitară şi un regizor de film. Discuția lor este o variaţie a precedentei. Iar în ultimul fragment, „Le singe est sur la branche" („Maimuța e pe cracă"), patru prietene, mai tinere decât personajele din fragmentele anterioare, dezbat în termeni mai uzuali aceleaşi probleme. –
Gabriela Filippi. aarc.ro
Detalii:
cinepub.ro
