Cannes 2016:  „România - țară mică, cinema mare. Domină competiția”

      Aș fi putut să încep aceste rânduri, al căror titlu este luat din ziarul „Le Figaro” de vineri, și cu alte citate din presa internațională, cum ar fi „România  nu poate lipsi din palmaresul 2016”. Extraordinara primire a filmului lui Cristian Mungiu a reactivat întâmpinarea lui Cristi Puiu din prima zi de competiție, a readus în memorie succesul acestuia. Nu au lipsit comparațiile: „Dacă apropiem Bacalaureat de Sieranevada al compatriotului Cristi Puiu, vom constata că cele două filme oferă, prin prisma unor situații personale, o radiografie umană, politică și socială cu atât mai neliniștitoare cu cât ceea ce deraiază sau nu funcționeză sunt legate de un nou început. Iar Puiu și Mungiu par a se acorda în ceea ce privește ingrata dezamăgire a unei lumi dominate de raționamene incorecte și soluții neadecvate”., scrie Didier Péron în „Libération”. De fapt, succesul înregistrat de Bacalaureat  a început chiar înainte de ziua proiecției. Am aflat, atunci, că filmul a fost deja vândut în 30 de țări, argumentele fiind scenariul și numele autorului. La doar câteva ore după ce am ieșit din marea sală Lumière, Cristian Mungiu a relansat discuția despre participarea cinematografului nostru la Cannes, văzută de cei mai mulți observatori ca una peste care juriul nu ar putea trece. Ca un făcut, criticii francezi parcă ar  fi în criză de cuvinte. Ieșind de la conferința de presă, am mai stat puțin de vorbă  cu distinsa Danièle Heymann care a moderat-o cu obișnuita ei eleganță:. „Străluciți cineaști aveți”. Peste nici trei ore, citeam în ediția on line a revistei „L’Express” (cu decenii în urmă, a folosit pentru prima oră sintagma Noul val) : „Mungiu ascultă societatea rămânească în mod strălucit... Cineastul „palmat” în 2007 pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile semnează un magnific portret al unui tată silit să încalce toate principiile lui de viață, pentru a salva viitorul fiicei sale.(..) Prin intermediul protagonistului, strălucit înterpretat de Adrian Titieni (îl vom revedea începând din 8 iunie în excelentul Ilegitim) Mungiu compune portretul societății românești de astăzi, cu micile sau marile aranjamente cu legea, care au supraviețuit după căderea lui Ceaușescu. O face fără a se drapa nicio clipă în hainele unui Cavaler al dreptății.(..). Bacalaureat se impune ca unul dintre filmele cu greutate în cursa pentru Palme d’Or, la numai câteva zile după compatriotul său Cristi Puiu cu Sieranevada. România nu poate să fie absentă din palmaresul 2016.(..). „Un mare film de Cristian Mungiu” citesc în „Télérama”, „personaje profunde, scenariu magistral”. Și la conferința de presă, întrebările lăsau să se înțeleagă admirația pentru noul nostru film intrat în competiție. Întrebat ce anume a declanșat conturarea ideii din scenariu, autorul a răspuns: „Nu pot să spun exact de unde se trage, eu vreau să fac acele filme care sunt cele mai importante pentru mine în acel moment al vieții mele... Este important ca eroii să creadă că în numele afecțiunii pentru cineva nu poți face orice”. Subtilă observație psihologică regăsită și în Caietul de presă, în Nota de intenție a autorului: „Odată ce ai făcut primul compromis, al doilea și al treilea vin mai ușor. Încet-încet, te împaci cu ideea că și compromisul face parte din viață și că, la urma urmei, există diferite feluri de minciuni, de compromisuri și de situații”. Adrian Titieni ne-a mărturisit experiența lui de tată a doi copii. Și-a înțeles bine personajul, viața i-a impus anumite împrejurări când a trebuit să ia decizii. O tânără ziaristă declara că a plâns, în ciuda aerului sărbătoresc cu care se încheie filmul, finalul i s-a parut „strivitor”. În aceste condiții, se mai poate vorbi de optimism? „Încerc să nu am toate răspunsurile - a dialogat Mungiu, dar  nu sunt foarte optimist. Am făcut multe progrese, dar există o anxietate socială în România. Trebuie să facem ceva acum, nu putem lăsa pe seama viitorului”. Joi noaptea și vineri au curs aprecierile în presa americană și franceză. „Variety” consideră că, într-un an al dominației femeilor pe ecran, Bacalaureat „este unul dintre puținele filme care impun tradiționalul rol principal masculin. Până acum, Adrian Titieni și Joel Edgerton (Loving) sunt cele mai bune pariuri  pentru Premiul de interpretare masculină”. În „Screen International”, în pagina notelor date de un juriu al criticilor, Mungiu merge mână în mână cu Cristi Puiu, media acumulată de Bacalaureat fiind 2,9 iar a filmului Sieranevada 3 (din 4). Pe o rețea de socializare, un cinefil se întreabă „de ce cinematograful românesc reușește asemenea performanțe și cel francez nu?” Revista „Le Film Français”, al cărui juriu este alcătuit numai din critici autohtoni, plasează Bacalaureat între primele trei preferințe. Succesul cineștilor noștri ne pune uneori pe noi, criticii, în încurcătură, pentru că unii colegi din diferite țări ne adresează o întrebare căreia ne este greu să-i răspundem, cel puțin deocamdată: Cine v-a plăcut mai mult, Puiu sau Mungiu? Ieșim din încurcătură cu un „Amândoi”.