REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



​Silviu Stănculescu – Fișă personală


— Deci?
— 42 de ani rotunjiți la 24 ianuarie (ani de zile am trăit, am crezut că ziua Unirii a fost inventată pentru aniversarea mea). Tatăl: profesor de contabilitate. Subsemnatul: elev la Școala Comercială, scrieți, scrieți, chiar dacă se va zâmbi, din Caracal. Bancul cu căruța răsturnată nu mă mai atinge: am întâlnit destui care nu erau din Caracal și totuși...
—Drumul de la contabilitate la artă…
— ...trece prin sport, volei și atletism de performanță și — printr-o bucată de studenție la ICEF. O secretară repezită („Cum ce e aia „comportare scenică”? Nu știi și vrei să dai examen?”) mă face să mă lepăd de visul înscrierii la teatru, dar anul următor, o comisie (regizorul D.D. Neleanu și operatorul C. Dembinski) mă culege de la Caracal. „E bun de regie de film, nu de actor: are figura asimetrică”. La examen, Vraca, Sadova, Ana Barcan, Mircea Săucan îmi iartă bărbia strâmbă și salvează filmul românesc de un regizor nechemat.
— De încă unul! Nu regreți? Ai fi avut pâinea rolurilor și cuțitul distribuțiilor în mână.
— Nu, nu regret. Ca actor am făcut 14 filme. Câte aș fi făcut ca regizor, câte au făcut Ciulei, Pintilie, Penciulescu? Și mă cunosc, n-aveam, cum se zice, chemarea. Așa, însă, am fost chemat în:
1960 — să-l secondez pe Florin Piersic în Aproape de soare (regia Savel Stiopul). Am călcat cu dreptul în seria personajelor pozitive: Abrudan, secretar UTC.
1961 — Străzile au amintiri (Manole Marcus); continui „specializarea” începută: Ilieș, conducător în mișcarea comunistă ilegală.
1962 — Partea ta de vină (Mircea Mureșan): Mărăi, secretarul organizației UTC.
1962 — A fost prietenul meu (Andrei Blaier): Victor, un aviator ușor zăpăuc și îndrăgostit de Mariella Petrescu. Altceva deci.
1964 — La patru pași de infinit (Francisc Munteanu): Mihai, ofițerul ilegalist. Debut forte al Irinei Gărdescu.
1964 — Merii sălbatici (Alecu Croitoru): Toma, un țăran dur, bărbatul rău, aprig și retrograd al Danei Comnea.
1965 — Camera albă (Virgil Catotescu): Dr. Șerban, care-i redă vederea lui lon Besoiu.
1965 — Dincolo de barieră (Francisc Munteanu): fantastică distrugere cinematografică a „Domnișoarei Nastasia”. Eu, un biet Luca plin de bune intenții.
1967 — Cerul începe la etajul III (Francisc Munteanu): din nou ilegalistul Mihai, alături de Irina Gărdescu.
1969 — Simpaticul domn R (Ștefan Traian Roman): pentru a doua oară în viață un personaj negativ în film, un spion industrial, de astă dată.
1971 — Puterea și Adevărul (Manole Marcus): o apariție scurtă, acceptată de dragul lui Marcus.
1972 — Parașutiștii (Dinu Cocea): maiorul Deleanu, secretar al organizației de partid. Nu mă desmint.
1972 — Conspirația (Manole Marcus): Varlam, ofițer deblocat, pozitiv până la urmă.
1973 — Vifornița (Mircea Moldovan): Varlam Ștefu, activist cu urcușuri și coborâșuri sociale (și de conștiință).
1973 — De unul singur (Manole Marcus): din nou Varlam, în drum spre tot mai bine.
TEATRU? Cinci teatre (Bacău, Nottara, Delavrancea, Giulești, Comedia) patruzeci de roluri: Blaga, Anouilh, Leonov, Wilde, Chirițescu, Sebastian, Mușatescu, Baranga și un singur Shakespeare.
 
(Cinema nr. 12, decembrie 1973)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: bio-filmografie, sanda faur, silviu stanculescu

Opinii: