Primul lung metraj al regizorului
Radu Gabrea,
Prea mic pentru un război atât de mare, e un film care, în virtutea unor automatisme, s-ar înscrie în categoria «filme de război». De fapt e povestea unui copil care face războiul, care întâlneşte moartea — poate ar fi mai bine de spus morţile — este vorba de acea foarte frumoasă şi veche temă a lumii văzute cu ochii copilăriei, dar de data asta nu în condiţii normale, ci în cele ale războiului. Scenariul e scris de scriitorul
D.R. Popescu, imaginea va fi făcută de
Dinu Tănase — şi el la primul lung metraj — în distribuţie, care la ora aceea nu era nici definitivă, nici completă,
Mircea Albulescu,
Ernest Maftei,
Dan Nuţu,
Ileana Popovici, Ovidiu Schumacher şi copilul Marian Cuzdrioreanu.
De ce nu film de actualitate?
Filmul aflându-se în pregătire, am vorbit cu Radu Gabrea despre debut, pornind de la o uşoară nedumerire de-a mea: de ce un proaspăt absolvent al I.A.T.C.-ului nu debutează cu un film de actualitate?
— În primul rând, pentru că nu există un scenariu de actualitate pe care să vreau foarte tare să-I fac film. lar eu nu pot să aştept — nu pot să-mi permit să aştept — marele scenariu pe temă contemporană, pentru că sunt regizor de film. Un regizor de teatru poate să pună în scenă până la patru piese pe an. Un regizor de film are posibilitatea să facă, în cel mai bun caz, un film pe an. Eu nu aveam voie să ratez această posibilitate, pentru că în regie, poate ca în orice altă meserie, trebuie să lucrezi. Altfel eşti mort... În al doilea rând, am avut norocul să dau peste un scenarist ca D.R. Popescu,a cărui proză poate sta oricând la baza unui film contemporan (în special «Dor», pe care l-aş face oricând cu mare bucurie). Dar şi acest scenariu «Prea mic pentru un război atât de mare» îmi permite să fac nişte legături cu contemporaneitatea. În fond este un film împotriva războiului şi cum din păcate războiul este departe de a fi ieşit din actualitate, cred că se poate vorbi la fel de bine împotriva lui făcând un film despre Vietnam sau un film despre războiul trecut. Şi apoi, am mai acceptat acest film şi pentru că o convingere de-a mea mai veche, îmi spune că lucrând într-o bună colaborare cu un bun scenarist, poţi să realizezi un scenariu bun pornind de la absolut orice subiect.
Nu suntem chiar atât de tineri
— Mă întrebai de ce un regizor atât de tânăr nu face film de actualitate. Dar noi nu suntem deloc atât de tineri. Suntem exact aşa cum trebuie să fie un regizor de film. Avem mai toţi — vorbesc de cei care au absolvit institutul o dată cu mine — o experienţă de viaţă, suntem maturi, formaţi, unii dintre noi am făcut încă o facultate, deci mai avem o meserie. Suntem exact la momentul la care trebuie să spunem ce avem de spus, după această experienţă de viaţă şi nu în afara ei. Nu suntem nişte copii veniţi de pe băncile şcolii. Da, — acolo, în şcoală, ne-am câştigat meseria, dar restul ştiam dinainte. Noi n-am venit să descoperim viaţa în film, ci poate mai degrabă am descoperit filmul în viaţă. L-am găsit acolo. Chiar şi cel mai tânăr dintre noi,
Şerban Creangă, are în spate nişte ani de experienţă şi ştie să facă şi altceva decât film.
Despre
Prea mic pentru un război atât de mare, Radu Gabrea nu vrea să vorbească. El — ca şi
Lucian Pintilie — crede că despre filmul pe care-I faci, se poate vorbi într-un singur fel: făcându-I.
