Venea iarna şi odată cu ea, zilele lungi ale cascadorilor. larna se filmează puţin. Atât de puţin, încât foarte rar avem de lucru. Băieţii se adună. Unii vin de la filmări din Apuseni, alţii din cine ştie ce coclauri prăfuite. Încep antrenamentele de iarnă.
O sală mare, cam pustie, cu câteva saltele şi ceva aparate. Şi mai sunt oamenii şi icnetele acestor oameni, amestecate cu sudoare, gâfâieli scurte, priviri concentrate sau ochi închişi, cu braţele lucrând mecanic, ca pârghiile, trăgând de haltere.
— Dă-i drumu'!
— Nu bate pe stângul că te răsuceşti. Con-cen-trea-ză-te!
Soby sare şi el de vreo două ori, apoi încalecă o capră şi dă indicaţii:
— Bagă capul în piept. O să păţeşti ca Mazilu…
Mazilu e de două luni în pat. N-a băgat capul în piept.
O trambulină elastică îi aruncă spre tavan, apoi se răsucesc cu capul în jos; când crezi c-o să se izbească duduind de salteaua subţire, corpul rulează lin, primind şocul, împărţit pe zeci de segmente. O dată şi încă o dată, şi încă o dată, de zeci de ori.
— Nu bate pe stângul! Concentrează-te!
Ştefănescu, înşurubat în aer ca un tirbuşon, incredibil de sus, lordache, sus la patru metri, întors spre pământ, îşi muşcă buzele. A ieşit bine, dar ar fi vrut să fie şi mai bine. Păun — curat şi corect ca un bisturiu. Apoi începe concursul. Care sare mai sus, care închide cel mai corect, care... De fapt, acum începe munca. Fiecare vrea nota 10. Soby dă notele şi intră şi el în concurs. În aer, cu cele 90 de kilograme ale lui, periculos ca o bombă; ceilalţi îi dau notă şi se corectează după el. Fuga, ca o explozie, ar fi trebuit oprită în faţa peretelui, dar trambulina te aruncă şi băieţii pleacă în sus păşind din inerţie doi, trei, patru paşi, lăsând urme de tălpi pe verticală şi căderea de pasăre greoaie, lovită în zbor. După o oră, fuga nu mai e explozie şi sudoarea curge acoperind ochii, curgând printre icnete ca de motoare uzate şi paşii se ridică din ce în ce mai greu cărând corpul pe perete. Încăpăţânarea oamenilor şi refuzul muşchilor. Seamănă tot mai tare cu nişte rable de maşini băgate în curse de viteză, când doar motorul mai rezistă, dar frânele nu mai fac doi bani şi direcţia nu te ascultă şi vezi că ar trebui să nu derapezi, dar cauciucurile uzate Iunecă fluierând pe asfalt. Gurile oamenilor, strânse parcă a răutate, încercând să alerge cu ultimele puteri spre perete, apoi întoarcerea cu capul în jos, fără vlagă şi izbiturile, şocuri necontrolate, oboseala care nu-i mai lasă să se concentreze.
Cineva s-a aşezat jos, nu mai poate sau nu mai are chef. Îmi simt corpul umflat de oboseală şi de lene; s-au oprit şi ceilalţi, încep discuţiile. Cinci-zece minute şi începe alt concurs. Se sare de pe o platformă suspendată la şase metri. Care se întoarce ceI mai aproape de pământ, care ţine cel mai corect picioarele, care... Saltelele sunt puţine şi şocul dur. La filmare, n-ar accepta nimeni să sară decât pe cutii de carton, dar la antrenamente n-avem decât saltele. Cuiva, din întâmplare, i-a ieşit mai bine decât foarte bine şi Soby strigă zâmbind pe un colţ de gură.
— Nota 15!
S-a terminat munca şi începe altceva. Ceva nu prea definit. Băieţii continuă să sară, dar nu mai e concurs. După nota 15 se lucrează în linişte mult timp se aud doar salteleIe care duduie. Băieţii au feţe îndârjite ca înaintea unei filmări grele, dar la nicio filmare, oricât de grea ar fi, nu au atâta răutate împotriva propriului Ior corp. E ceva din nebunia care cuprinde oamenii de pe un vas care se scufundă. Soby, nu mai dă note. Se uită şi corectează mişcările, sare şi el, dar pe nimeni, nu mai interesează notele. De fapt pe nimeni nu mai interesează nimic. Se depăşeşte cu mult limita posibilităţilor, şi cea mai mică greşeală înseamnă accident. Şi inevitabilul se produce. Nu e un accident grav. E mică înălţimea, dar de-ajuns ca cinci minute omul să respire greu şi transpiraţia să-i ţâşnească pe tâmple. Apoi vine o lene care se lăţeşte, aproape materială, şi cei care sunt încă sus coboară pe scară sau îşi dau drumul în picioare.
Băieţii se îmbracă încet, cu mişcări rare, ca după o boală. Răsfiraţi pe aleile Studioului se îndreaptă către cursa de ora 13. Poate se înduplecă şoferul şi-i ia.
