Bucharest Short Film Festival: „Raisa” și „4:15 P.M. Sfârșitul lumii”
de Dana Medar, Andra Petrescu
Între 1 și 5 noiembrie 2016 a avut loc prima ediție a Bucharest Short Film Festival, care s-a deschis cu două scurtmetraje românești: Raisa(regia Pavel Cuzuioc) și 4:15 P.M. Sfârșitul lumii (regia Gabi Virginia Șarga, Cătălin Rotaru).
Festivalul a avut loc la Cinemateca Română, sala Union, și a adus scurtmetraje internaționale independente din Anglia, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, China, Elvetia, Franta, Germania, Islanda, Italia, Lituania, Rusia, Spania, SUA. Selecția a fost împărțită în următoarele categorii: Film Narativ, Animație, Documentar, Experimental, Drepturile omului, Videoclip, Student.
Proiecția a fost urmată de o discuție cu publicul la care au participat actrița Cristina Flutur (Raisa) și producătorul Alexandru Crăciun (4:15 P.M. Sfârșitul lumii). Moderator a fost Radu Munteanu, selecționer și organizator al festivalului.
„M-am apropiat de Raisa într-un mod delicat, am construit-o mai delicat și mai fragil într-un fel, pentru că am simțit că în momentul acesta al vieții ei este ca cei care merg pe sârmă la circ și-și caută prăjina aceea care să-i țină într-un echilibru,” spune Cristina Flutur despre personajul ei. Raisa este inspirat dintr-o caz real: la Chișinău există o doamnă care primește proteze mamare din Irlanda, pe care le distribuie gratuit femeilor care au suferit mastectomie, iar filmarea a avut loc chiar în casa acesteia. Însă informațiile nu reies direct. Filmul este construit mai degrabă din tăceri, întâlnirea dintre Raisa și femeia respectivă nu are mult dialog, camera urmărind mai mult reacțiile personajului principal decât detaliile administrative ale unei astfel de tranzacții.
4:15 P.M. Sfârșitul lumii este un scurtmetraj românesc produs independent, care a fost selecționat la Festivalul de Film de la Cannes în 2016. Alexandru Crăciun i-a încurajat pe cei care vor să facă film independent și a povestit cum a fost pentru el participarea în competiția de la Cannes. În film, un șofer acceptă să ia un autostopist după oarecare rezerve, pentru a descoperi treptat că celălalt cunoaște detalii intime despre viața lui. Filmat în mașină în mare parte, dialogul are o funcție importantă în elaborarea poveștii și a răsturnărilor de situație.