Folosind pentru prima dată în România trans-travul și lumina rece
Sergiu Huzum s-a impus ca unul dintre cei mai dotați operatori ai generației sale. Când se vorbește de
Duminică la ora 6 și
Reconstituirea, alături de numele regizorului
Lucian Pintilie este amintit și numele operatorului, care a reușit cu mijloace puține să creeze o imagine de o forță deosebită. În același timp lucrează și la studioul Al. Sahia, realizând imaginea unor filme precum
Fabricarea salamului de Sibiu pentru export, Un Jupiter al zilelor noastre, Tăbăcarii, Rădăcini (despre sculptorul Vida Gheza),
George Georgescu, Festivalul George Enescu. Lucrul aici îi permite să se afle în continuă mișcare, să cutreiere țara, pentru că Sergiu Huzum nu poate sta pe loc, are nostalgia altor spații. Nostalgia spațiului care apropie și depărtează ființele și obiectele este de fapt și cea care creează poezia din
Metropoem (1970), primul film pe care îl realizează după plecarea din România, o demonstrație a posibilităților tehnice și artistice ale dispozitivului trans-trav. Dar și Europa e prea mică pentru acest globe-trotter care întotdeauna poartă pe umăr aparatul de filmat. Filmează în Vietnam, în Laos, în Thailanda, în Iran, în Senegal și Coasta de Fildeș. Nu pierde nici scandalul Watergate și realizează cu acest prilej un documentar în șase episoade pentru televiziunea franceză,
Les Mass Media aux États Unis.
O serie de filme documentare realizate în Franța, țara în care trăiește de 25 ani, îi completează cartea de vizită (
Versailles, Muntele Saint-Michel, Notre-Dame de Paris) filme turistice înnobilate însă de imaginea inteligentă a operatorului român.
Aleea negurilor ― Pictorul Maurice Utrillo văzut de aproape (1983) reprezintă pentru mulți spectatori o adevărată surpriză. Situat în spațiul dintre documentar și ficțiune, filmul reconstituie viața lui Utrillo din mici fragmente, utilizând cu brio metoda mozaicului. Françoise Brion interpretează rolul unei tinere care pleacă pe urmele pictorului și vizitează locurile în care acesta a locuit, intervievează prieteni și critici de artă, răsfoiește albume de familie. Iar când o piesă lipsește, regizorul nu se sfiește să o construiască pe platou, dar păstrând aparențele verosimilității. O certă reușită, la care desigur a contribuit și scenarista Mioara Cremene, soția și colaboratoarea sa credincioasă.
Sergiu Huzum s-a confruntat cu publicul de acasă prin retrospectiva organizată la Cinemateca Română. Are însă în proiect și alte filme pe care le va realiza în România.
