Un bărbat ca Eva (1985), scenariul și regia
Radu Gabrea.
„În acest film, total neconvențional și plin de o forță aproape hipnotică de atracție, Radu Gabrea, regizor de origină română, lucrând acum în Germania, ridică un imn de slavă cum nu se poate mai potrivit lui Rainer Werner Fassbinder, marelui regizor german mort în 1982.(...)
Un bărbat ca Eva privește timpul prin teleobiectiv. Decorurile și metodele de lucru amintesc vag de opera aproape necunoscută a lui Fassbinder din anii săi de început., când, la fel ca în acest film, el, împreună cu echipa sa, turna film după film....Dar Fassbinder, cel evocat în film, este cel de la sfârșitul vieții sale. În plină glorie el devine umflat și din ce în ce mai supus viciului, răzbunându-și nesiguranța pe prietenii lui, cu care joacă jocuri „cu moartea”, unele chiar cu un sfârșit tragic. Se transformă, devine femeie.... Filmul este crud și fără milă dar are o mare forță și originalitate. Conține scene de reală intensitate și teroare...
Un bărbat ca Eva nu este numai un film biografic sau o simplă parodie. Este rezultatul unei contemplări și reflexii îndrăznețe asupra operei și carierei unui mare artist contemporan.” (Vincent Canby, New York Times, 26 iunie 1985)
„
Un bărbat ca Eva este un poem cinematografic cu totul neobișnuit și totodată un omagiu, care-ți îngheață sângele în vine. Filmul face dreptate subiectului său, talentului său uriaș și forței sale de auto-distrugere.” (Vincent Canby, Sunday Times, 30 iunie1985, extras din articolul omagial „Movies that make demands)
„Acest film remarcabil ne mai spune ceva și despre felul în care arta își trage seva din experiența reală, despre cum legătura invizibilă între ficțiune și adevăr se trasformă într-o operă care atinge perfecțiunea.. La toate nivelurile,
Un bărbat ca Eva este un film, care strigă să fie văzut.” (David Castell, Sunday Telegraph Londra, 30 decembrie 1984)
„Conceput și realizat în mod strălucit,
Un bărbat ca Eva (distribuit de Promovision International), este unul din cele mai zguduitoare filme pe care le-am văzut în ultimul timp. Deși numită „Eva” în film, regizorul bărbat, interpretat de o femeie (Eva Mattes) vrea evident să se refere la defunctul Rainer Werner Fassbinder, cu toate caracteristicile lui complicate și auto-distrugătoare. Filmul este o surprinzătoare reprezentare a ororilor creației într-o lume burgheză limitată și ne arată în detalii pline de cruzime dar reale, felul în care un regizor în căutarea puterii absolute asupra oamenilor care-l înconjoară, încearcă să-i umilească și să-i subjuge pe aceștia. Totuși, filmul este plin de umor sardonic, plin de spirit și mai ales de iubire. Iubire așa cum este ea cu adevărat, amestecată cu ură, gelozie și frustrare.” (Norma McLain Stoop, Manhattan Arts, 24 iunie 1985)
„Regizorul Radu Gabrea, co-scenarist, ține în mod magistral sub control tot ceea ce ar fi putut degenera într-o melodramă superficială. În felul în care tratează scene asemenea impulsivei scene de cununie civilă între Gudrun și Eva, avându-l pe Walter drept martor, Gabrea reușește să pătrundă adânc în caracterul eroului principal, dincolo de orice senzaționalism ieftin.” (Judy Stone, San Francisco Chronicle, 30 iunie 1985)
„Dinamica dintre sex și putere împreună cu forța sa incredibilă de manipulare a oamenilor, care lucrează pentru el (Eva), îl adoră și sunt gata să moară pentru el, este tratată dramatic în mod strălucit. (...)
Un bărbat ca Eva este unul din acele filme, care stârnesc dezbateri furtunoase despre granițele dintre adevăr și ficțiune. Dezbaterea este aici fără obiect, filmul este adevărat pentru că este un cinema strălucit.” (Mark Hallek, New York Native, 31 ianuarie 1985)
„Este materialul despre care visează criticii de film și tentația de a supralicita căutând referințe și motive, simbolism și metafizică este foarte mare. Asta ar însemna numai o reducere a orizonturilor mult mai largi ale filmului. Este o minunată operă de artă...” (Michael Griffith, Time Out Londra, decembrie 1984)
Nu te teme, Jacob! (1981), scenariul: Frieder Schuller, Meir Dohnal, Radu Gabrea; regia și producția: Radu Gabrea.
„Este oare o întâmplare, că cele mai bune filme „germane” văzute la Berlin au fost
Mefisto al ungurului Istvan Szabo și
Nu te teme, Jacob! al românului Radu Gabrea? (...)
Nu te teme, Jacob! este reîntoarcerea în cinematografie a unui regizor de talent, care a făcut câteva file remarcabile în țara sa de origine. Povestea hangiului evreu, într-un climat de pogrom se teme pentru viața lui și a familiei sale... O distribuție internațională cu poetul austriac Andre Heller, actrița israeliană Aviva Gaire și actorul român Dan Nuțu, în rolul nebunului, accentuează valoarea simbolică și extrem de sugestivă a unei opere, care nu putea să se nască decât în cazanul de contradicții al Europei Centrale, loc comun al atâtor persecuții dar și revolte.” (Louis Marcorelles, Le Monde, 16 februarie 1981)
„Strălucirea și bogăția vizuală a aproape fiecărui plan este într-o permanentă luptă cu întunericul temei, îmbogățind prin contrast acest film plin de poezie. Contrastul cu lumea înconjurătoare, oarbă și irațională în ostilitatea ei față de „cel care este altfel”, din mijlocul ei.” (Judy Stone, San Francisco Chronicle, 26 iulie 1982)
„Punctul culminant al „Selecției germane”, filmul lui Radu Gabrea,
Nu te teme, Jacob! își va găsi cu siguranță drumul prin cele mai prestigioase festivaluri și cinematografe de artă din lume, Gabrea fiind deja un nume cunoscut în lumea cinematografului, prin filmele sale
Prea mic pentru un război atât de mare (1970) și
Dincolo de nisipuri (1974), primul premiat Ia Locarno și amândouă participante la Cannes în „Quinzaine des Realisateurs” (Cannes 1982).
Dincolo de nisipuri (1973), regia Radu Gabrea.
„Remarcabilul
Dincolo de nisipuri, film din „Quinzaine”, ar fi meritat din plin un loc în competiția oficială. Este o operă importantă, un fel de trecere în revistă a douăzeci de ani de istorie națională, prin ochii unui tânăr erou, în căutare tatălui asasinat. Filmul este tratat într-un stil colorat, bogat, cu un puternic suflu epic, susținut de un stil care atinge de multe ori barocul.” (Marcel Martin, L'Ecran Paris, mai 1974)
Prea mic pentru un război atât de mare (1969), regia Radu Gabrea.
„Toate tablourile acestui film, ale unei lumi pradă nebuniei, unde nu există nici vinovați, nici nevinovați, sunt descrise cu o mână de maestru de un om care are cinematograful în sânge și știe să exprime sentimentele omenești prin mijloace pur cinematografice.” (Freddy Buache, Feuille d'avis de Lausanne Elveția, 30 septembrie 1970, Locarno)