Costinești ’88. Numitor comun: tinerețea creatoare
Pentru cei ce ucenicesc încă pe băncile școlii de film din țara noastră, Costineștiul rămâne un loc al celor mai îndrăznețe vise, posibilitatea confruntării cu un „public entuziast”, dar exigent, cu maeștrii admirați. Examen de maturitate și însușire a secretelor profesiei de cineast,
Gala filmelor pentru tineret stabilește ierarhii de natură tematică și estetică ce rămân cel puțin un an de zile în atenția tuturor, chiar și atunci când selecția nu dă o imagine concludentă a întregii activități.
O primă problemă care se pune și acum ca și în alte dăți este aceea a filmelor alese și măsura în care acestea au fost sugestive, semnificative, definitorii pentru munca Institutului și a studenților. Selecția din acest an a fost bună, dar a rămas, din cauza numărului mic de filme, doar șase, datoare în ceea ce privește varietatea și modalitățile de expresie, oferind, în schimb, cu justețe o imagine e preocupărilor și a interesului îndreptat către problemele tânărului de astăzi, pe prim plan fiind mai cu seama eroi tineri, în momente, unele dintre ele, cheie, pentru existența lor.
Repetiție generală (scenariul Ion Brad), regia Doina Iacob, anul III Regie film și
Concurs cu... Hamlet, scenariul și regia George Ciubotaru, același an, pot fi considerate ca puncte opuse ale unei arii tematice de excepțională generozitate, elementul comun fiind doar locul de desfășurare al o sală de spectacol. În primul film eroii sunt elevi; și profesorii unei școli românești de la începutul veacului din Transilvania ce urmează a primi vizita unui înalt demnitar habsburgic, în timp ce al doilea întâlnim tineri actori ai zilelor noastre în timpul unui concurs.
Diferențele de mentalitate, atmosfera, timp, sunt reale dar ambele filme, realizatorii lor au pus accentul pe răspunderea tânărului față de însuși și societate, pe seriozitatea și gravitatea cu care privește locul sau în lume. Pe Doina Iacob a preocupat-o universul eroic creat de Ion Brad, pe George Ciubotaru, tânărul artist al zilelor noastre, ambii dovedind sensibilitate și capacitate de a-și materializa gândurile în imagini; mai variat în mișcări de aparat și spații inedite fiind filmul celui din urmă, cu o mai marcată translație a stărilor interioare în linii și forme plastice.
În filmul sau de absolvire,
Cum nu m-ați văzut?, Olivia Sireanu s-a oprit asupra lumii de gânduri, vise și framântări a elevilor unui liceu de coregrafie puterea de a învinge criza unui accident, voința de a trece peste dureri personale constituind mesajul peliculei.
Filmele studenților operatori sunt considerate în linii mari ca exerciții de culoare, ele însă sunt lucrări încercate de gând, cromatica, schimbările de lumină și atmosfera fiind dictate de o idee călăuzitoare, de o temă. Așteptare, dorințe ascunse, vise, iubire, descoperiri, surprinzătoare ale realității, contradicții între aparență și esență, frământările creatoare, iată numai câteva dat temele celor trei filme realizate de studente de la imagine de film televiziune din anul IV.
În
Fascinație, filmul lui
Dan Alexandru, au defilat în fața noastră gândurile și dorințele nemărturisite ale unei fete singure în așteptarea iubirii.
Alexandru Spătaru a sesizat în
Play-back cu fina ironie cât de puțin știm despre ceea ce vedem, pornind de la avatarurile unei filmări în parc, cu un regizor grăbit și plin de inițiative (spiritual, amuzant Savel Știopul în acest rol) ai o pereche alcătuită întâmplător, în fond foști, soț si soție.
O încercare de a stârni zâmbetul, prea absent din filmele studențești apreciate în Gală, se găsește în
Sâmbătă la ora 13, al lui Cristian Stoian. Cu doi colegi, studenți la Actorie, în distribuție, el povestește simplu aventura unei tânăr care-și uită aragazul deschis, fiind prea grăbit să ajungă la întâlnire. Bineînțeles că totul se termină cu bine și toți scapă cu viața, inclusiv un canar simpatic și buclucaș.
Nota dominantă a filmelor a fost aceea de interior, de „cameră” cu tonuri în surdină terminată și de posibilitățile materiale, de proporțiile posibile, maximum 20 minute, dar mai ales, de necesitatea aplecării spre detalii, de punere în lumină a fiecărui amănunt, de dezvăluire a semnificațiilor fiecărui gest.
Selecția a fost bună, reprezentativă, dar rămân ca deziderate pentru edițiile ce urmează mai multă îndrăzneală în apropierea de realitatea zilelor noastre, în crearea unor portrete mai convingătoare, mai pregnante, mai sugestive ale tânărului de astăzi, o mai largă varietate tematică și stilistică, mai multă fermitate în afirmarea proprii personalități a viitorilor creatori.
La fel ca și în alți ani s-a remarcat și de data aceasta sprijinul serios primit de tineri, studenți de la maeștrii scenei și ai ecranului, actori cunoscuți ca
Adela Mărculescu,
Traian Stănescu,
Ștefan Radof și mulți alții jucând cu pasiune, dăruire și entuziasm la cei, pe care, se vede limpede, îi considere deja ca pe viitorii lor colegi.
