Costinești ’88. Numitor comun: tinerețea creatoare
Noile și ultramodernele vile, copiii Forumului, miile de wați al rock-ului disco-ringu-lui, Vox-Maris-ului, terasele Amiral, Tineretul, Marea Neagră, terenurile de sport, solid de gimnastice, de spectacole. Radiovacanța biblioteca epava, Golful francez, dar câte nu sunt punctele de atracție ale noastre de spirit numite Costinești. Vorba filmului: „Aici e viață, nene, ca la Casablanca!” Stațiunea (substantiv foarte feminin aici) ne-a găzduit și anul acesta și ne-a hrănit timp de zece zile cu film românesc. Suntem cu toții sănătoși și asta-i cel mai important. Deși au fost valuri puternice, nu s-a înecat nici un film, unul singur a trecut geamandura având pașaport (
Moromeții). Într-o atmosferă destinsă (până și cei mai posaci cineaști s-au întrecut cu gluma), s-a punctat într-un fel drumul parcurs de cinematografia noastră (unele borne kilometrice s-au mai șters...) Discuțiile de la ora zece de pe plajă, în urma filmelor văzute seara, au avut farmecul lor aparte. Într-un țarc (același) realizatorii la cravată, pe toată plaja publicul în costume de baie (multe făcute cu economie) dialogurile vii, deschise, mai sincere ca oricând, spiritul combativ, tineresc și-au spus cuvântul. S-a vorbit mult și bine despre starea filmului nostru, despre școala de film care se profilează (dar n-avem IATC-ul? — a întrebat cineva). Lipsesc încă temele originale, iar filmul de actualitate nu prea este roșu în obraji. Scenariile? „Joacă-n film cu disperare când combine, când tractoare...” „Când ne vom ocupa mai mult de acei care produc aceste mașini vom face saltul calitativ dorit”. N-am crezut că tinerii sunt atât de interesanți de filmul românesc. Câteva alte opinii merită aduse în pagină. Se simte o mai mare îndrăzneală în abordarea unor teme, iar cineaștii sunt dornici să spargă anumite tipare prea des întâlnite. Tânărul din filmul românesc nu este pe măsura virtuților tânărului de la noi. Cu toate acestea, filmul românesc este pe drumul cel bun, iar publicului iubește acest film.
Gala filmului pentru tineret de anul acesta am putea-o numi Gală a Dorinței?
Anul acesta în Costinești, a câștigat țăranul roman. Îl numesc aici pe Ilie al lui
Gulea, al lui
Rebengiuc, al lui Moromete, al lui Preda, al nostru, al românilor. Cinste lor!
Cornel Diaconu și
Nicolae Mărgineanu au primit și ei premii de regie pentru filme neostentative, sincere prin marea lor
calitate: spiritul de echipă.
Despre organizatorii Galei, numai cuvinte de laudă!
Am plecat de la Costinești cu un gust plăcut, Gala s-a terminat. Trăiască Gala!