— lon Băieşu, în ce măsură Mere roşii — ca film finit, corespunde intenţiilor scenaristului?
I.B. — Eu nu sunt un bun scenarist pentru filme grave, psihologice. Am un mare defect cad (fără să vreau) în comic. De altfel, numeroşi spectatori râd de se prăpădesc la dramele mele („lertarea”, „Chiţimia” etc.). Cu alte cuvinte voiam să vă spun următoarele: eu scriu scenarii pentru filme serioase în pauza dintre două scenarii de comedie. Îmi place să văd oamenii râzând, plânsul altora îmi pune un nod în gât şi îmi aminteşte de moarte. Luaţi, deci, acest film ca o excepţie.
— Dramaturgia filmului Mere roşii ar fi putut suporta îmbunătăţiri? Dacă are scăderi, care sunt acestea şi de ce există?
I.B. — Scăderile filmului nu-mi aparţin. În ce sens? În sensul că eu aveam bună dispoziţie şi bunăcredinţă să fac chiar şi un film genial. Din păcate, nu de mine a depins succesul. Fireşte, aş putea să vă dau amănunte, dar mă abţin.
— Reprezintă oare scenariul la Mere roşii un pas înainte în dramaturgia dv. faţă de Astă seară dansăm în familie? De ce?
I.B. — Da, pentru că subiectul e mai rotund, adică personajul pleacă dintr-un punct şi ajunge în altul.
Astă seară... era alt gen de film. Nu e cazul să-I luăm în discuţie.
— Ce părere are scenaristul lon Băieşu despre regizorul Alex. Tatos, eventuaI în comparaţie cu alţi regizori?
I.B. — Alex. Tatos e un regizor ideal din punctul meu de vedere. El are o mare calitate: e un om extrem de serios şi sobru. Adică e un om de caracter — lucru rar în lumea artelor care trec numărul şase. În plus el se anunţă ca un talent de primă mână în regia românească. Cred în el mai mult decât cred în mine.
— Care va fi următorul film scris de lon Băieşu?
I.B. — Am un scenariu literar (decupat de Alex. Tatos), care se numeşte „Omul care vine din Buzău”. Îndrăznesc să cred că din acest scenariu ar putea ieşi cel mai bun film comic românesc. Mă veţi întreba: ce se întâmplă cu acest scenariu? Nu ştiu. Interesaţi-vă Ia Casa de filme Patru.
