”Urșii”, de Alin Duruian: În inima problemei

     Premiera săptămânii pe cinepub.ro este o producție UNATC ”IL Caragiale”, Urșii, de Alin Duruian, recompensata la CinemAiubit 2020 cu Premiul ”Victor Iliu” pentru documentar.
     ”O femeie poartă o discuție cu primarul, miezul dialogului sunt porcii din curtea ei, pe care i-a atacat ursul cu trei nopți înainte și care au rămas de atunci în agonie. Discuția, marcată de o răceală politicoasă și politică se termină ca într-un fade-out, când oficialul intră în sala de ședințe, iar femeia e lăsată singură. Surprinsă dintr-o dată de prezența camerei, femeia se întoarce spre spectatori și continuă monologul. Câteva clipe mai târziu, i se alătură o altă femeie până atunci nevăzută în spațiul filmat care preia, aproape ca la predarea ștafetei între alergători, discursul.
     “Urșii” de Alin Duruian urmărește o serie de viniete din comuna Rucăr, unde oamenii se confruntă cu problema animalelor sălbatice care vin din păduri şi le distrug gospodăriile. O relatare ce se dorește obiectivă, cuprinzând mai multe perspective și neluând partea niciuneia, asupra realității dureroase a localnicilor ale căror vieți sunt puse în pericol, fiind pe deasupra întărâtați de politicile care guvernează întreaga situație, politici ce complică și conturează drama.
     Avem de-a face cu o situație de absurd colectiv autohton. Localnicii par că se învârt în cercuri, rezolvările se poticnesc în fața birocrației care declamă că nu poate face nimic și fiecare își rostește propria tragedie, efectul fiind unul care dacă nu ar fi dramatic, ar aminti de prea cunoscutele situații în care își punea Caragiale personajele.
Însă filmul se salvează de la o asemenea categorisire prin raportarea la întreaga situație. Dramele, conflictele și nonsensul nu sunt privite detașat (deși observațional), ci abordate cu compasiune. Iar miza finală nu e să ducă la un aforism de tipul „eterna și fascinanta Românie” ci în miezul dureros al problemei. Însă, pe alocuri această nuanță dintre ce e comic și dramatic devine greu de delimitat. De exemplu, într-o secvență de noapte, după ce vedem tineri gonind urșii în pădure cu lanterne, un bărbat povestește situația în care se află în timp ce la fața locului se adună un echipaj Smurd.
     Avem o tăietură de montaj prin care se semnalează o elipsă de timp, iar la fața locului apar niște jandarmi. Bărbatul, în același ritm, pe un ton ceva mai afectat, relatează cu aproape aceleași cuvinte istoria de mai devreme: „Uite acuma fii-mea dârdâie în pat cu ăla mic, mai are o zi și îl naște p-ăla mort din cauza la niște nemernici care toți râdem unii de alții. Asta e în țara asta.”
Pe lângă întrebarea directă „ce e de făcut?” filmul mai lansează una, indirectă, și anume cum să portretizezi o astfel de criză în care nimeni și toți par să aibă dreptate?” Emil Vasilache, cinepub.ro