REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



​Omagiul ironiei


     Interpreţi şi roluri
     Mi-o amintesc pe Carmen Galin în Ilustrate cu flori de câmp: din «dragul de el» nu-I scotea pe acel individ poltron, de care avusese ne­norocul să se îndrăgosteacă. Şi mi-o mai aduc aminte în Ora zero, aşteptând, în stradă, în prag de An nou şi de maternitate, un ins care nici el nu avea de gând să se arate. Ori în Bietul loanide, gata să meargă până la capătul lumii alături de un logodnic fana­tic, legiuit întru demenţă destructivă. lar mai de curând, în Ana şi «hoţul», accep­tând să meargă alături de un băiat care, până la proba contrarie, nu era chiar idea­lul mamelor cu fete de măritat. Ba, dimpo­trivă. Mă întreb, de unde această propen­siune a unei actriţe înzestrată cu un chip inteligent, luminat de o privire gata să îţi acorde, mai înainte de toate, omagiul iro­niei, de unde această propensiune zic, către fetele care îşi caută fericirea acolo unde nu le este dat să o afle (sau o află greu)? Cred că, pe ecran, o vocaţie secretă a actriţei Carmen Galin este aceea a în­crederii, nu atât în puterile ei — ca eroină — ori în darurile omului ales, cât în forţa sen­timentului. Când spune «dragul de el», nu pe «el» îl vedem, ci chipul dragostei. Când vorbeşte despre «datoria femeii de a fi alături de bărbatul ei» (Bietul loanide), suntem martorii unui ataşament tragic. Ciu­datele, graţioasele desene pe care le con­turează cu degetele, în aer, în discuţiile cu Mihai din Ana şi «hoţul», sunt, într-un anumit fel, o voită «copilărie», menită să-I readucă pe acesta mai aproape de o lume din care se exclusese prea brutal. Există, în jocul actriţei, o credinţă — greu de diz­locat — în puterea bunelor sentimente, o credinţă câtuşi de puţin atinsă de aripa naivităţii şi care, odată contrazisă, este înlocuită de o tărie a pierderii în demni­tate, ce îl înnobilează întreaga fiinţă. Lângă un astfei de om, chiar te poţi încumeta să pleci, într-o dimineaţă, pe bicicletă, în cau­tarea unor Mere roşii, cu convingerea că, fie şi numai pentru acest motiv, viaţa este, cum se spune, frumoasă. 
(Cinema nr. 12, decembrie 1981)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: ana si hotul film, bietul ioanide film, carmen galin, ilustrate cu flori de camp film, interpreti si roluri, magda mihailescu, mere rosii film

Opinii: