— Cum vă judecați debutul, Maria Callas-Dinescu?
— Îmbucurător. În primul rând, pentru că am avut șansa să mi se ofere un scenariu de actualitate. Asta mi-am dorit. De fapt, cred că debutul meu este legat de mai multe șanse: l-am întâlnit pe Domokos Géza care e un scriitor foarte sensibil și al cărui scenariu mi-a plăcut de cum l-am citit; am avut producător-delegat pe
Vasilica Istrate, după părerea mea, redactorul ideal; am lucrat cu cineaști cu vechi state de serviciu, ca inginerul de sunet
Oscar Coman și monteuza
Maria Neagu, oameni care m-au ajutat să nu simt aproape condiția de debutant. Și în chip ciudat, a mai fost o șansă, total opusă celor de până acum: parte din echipă — scenograful Sever Frențiu și operatorii
Costache Dumitru-Foni și
Cornel Diaconu — sunt și ei debutanți, deci și-au pus tot sufletul și priceperea în acest film.
— Dacă ați fi în situația să vă apărați filmul, care ar fi argumentele dumneavoastră?
— Cred că nu am alt argument decât acela că este un film făcut cu bună credință și cu dragoste. Știu că nu am făcut un film fără cusur, un film inatacabil. Are foarte multe slăbiciuni inerente debutului, le știu și care sunt, dar prefer să nu vorbesc despre ele. Ajunge că le știu.
— Ce fel de filme veți face de acum înainte, care sunt preocupările dumneavoastră tematice? Înțeleg că iubiți filmul de actualitate, dar ce înțelegeți prin «film de actualitate»?
—În nici un caz acel film care numai se desfășoară într-un cadru, într-un decor al zilelor noastre. Mă interesează problematica de actualitate. Mi-aș dori să descifrez și să aduc pe ecran acel specific al preocupărilor oamenilor zilelor noastre. Mă preocupă, de exemplu, foarte mult condiția femeii, locul ei în societate, problemele ei... Știu însă că, într-un fel, filmele mele vor fi autobiografice, neînțelegând prin asta povestea vieții mele, ci filme autobiografice ca sursă de cunoaștere, pentru că memoria emoțională mă ajută foarte mult să construiesc un subiect adevărat. Mi-e foarte greu să-mi imaginez un lucru care nu mi s-a întâmplat.
— Asta vă obligă să vă scrieți singură scenariile, deci să deveniți autor total.
— Este dorința mea cea mai arzătoare. Cred că atâta timp cât nu te aduci pe tine cu tot ce ești și gândești, cu tot ce cunoști despre lume, cu tot ce ai de spus, n-ai făcut nimic. Meseria de regizor, după părerea mea, te obligă să fii autor total. Altfel, nu cred că te poți exprima pe de-a-ntregul.
