REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Irina Petrescu o personalitate cristalizată


Anul, luna, ziua, locul naşterii: 1941, iunie, 19, Bucureşti. În 1958 se înscrie la Facultatea de filologie, dorind de fapt să urmeze arhitectura. În acel an — 1958 — o remarcă regizorul Savel Stiopul care doreşte s-o distribuie într-un film. I se fac probe — fotografice şi filmate — filmul nu se mai face. Peste câteva luni, Liviu Ciulei o distribuie în Valurile Dunării. În 1959 dă examen la Institutul de teatru, pe care îl absolvă în 1963. Primele patru roluri în film le joacă în timpul studenţiei. (Nu vreau să mă-nsor, Poveste sentimentală, Străinul, Paşi spre lună). După absolvire rămâne preparatoare în Institut. De un an joacă pe scena Teatrului Mic. În spectacolul de versuri Prévert şi, de curând, în „Dactilografii” şi „Cu tot soarele pe masă”. Irina Petrescu îşi doreşte roluri în teatru şi iubeşte mai cu seamă teatrul. Ultimele sale roluri în film — De-aş fi Harap Alb, dar mai cu seamă personajul din filmul lui Lucian Pintilie, Duminică la ora 6, vorbesc despre o actriţă foarte frumos înzestrată pentru arta ecranului. Cu o personalitate artistică solidă, stăpână a unui talent interpretativ bazat pe trăirea interioară exteriorizată cu discreţie şi sobrietate.
Ce puteţi să ne spuneţi despre:
Talent — Fără el nu se pot realiza decât lucruri cuminţi şi corecte. Prefer marile aventuri artistice, profesional artistice, chiar dacă sunt stridente, şocante, poate supărătoare, chiar dacă lumea se împacă greu cu ele.
Celebritate — Este o „făcătură”, o vrăjitorie periculoasă pentru caracterele sărace de duh, inofensivă pentru personalităţile autentice, pline de talent, generozitate, inteligenţă, personalităţi pentru care în fond celebritatea nu înseamnă nimic.
Public — Că este mult mai deştept decât sunt dispuşi creatorii să-l creadă. Şi când spun asta mă gândesc la toate îngroşările, la ostentaţia cu care se explică, uneori, filmele.
Primul rol în teatru — Ileana din „Noaptea e un sfetnic bun” de Al. Mirodan.
Rolul dorit — Tot în teatru, femeia-comisar.
Rolul iubit — Anca, din Duminică la ora 6.
Actorul preterat de film — Tom Courtenay. De teatru George Constantin.
Actriţa — Marlene Dietrich. Regizorul — Lucian Pintilie şi Tony Richardson.
Autorul — Urmuz, Alain Robbe-Grillet, Shakespeare. Dacă e vorba de poezie — Nina Cassian.
Muzică — Jazz. Bach.
Pictură: Ţuculescu... Chagall.
 
(Cinema nr. 2, februarie 1966)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: eva sirbu, interviu, irina petrescu, portret

Opinii: