—
De data asta nu mai pot să spun «fişă aproape personală». Este chiar atât de personală, încât propun s-o alcătuim împreună. Deci, anul, ziua, luna, locul naşterii...
— 1931, 28 octombrie. Nu prea mai contează unde m-am născut. Am copilărit la Constanţa, crescut pe malul mării, adolescenţă zbuciumată şi plină de «bube», am trăit ca pasărea cerului — portul e un părinte mare şi generos care dă de mâncare la toate păsările... La 12 ani am intrat băiat de prăvălie, după care a urmat lunga caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, minier, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele — că doar n-o să le înşirăm acum pe toate — până în 1958, când am dat examen la Institutul de artă teatrală şi cinematografică.
—
De ce tocmai acolo?
— Aşa. Că am zis să văd cum e şi pe-acolo. Mai încercasm şi alte facultăţi: construcţii navale, mecanică, geografie, geologie şi nu mi-a plăcut pe nicăieri.
— Ai absolvit Institutul, în ce an?
— Păi, nu l-am absolvit, pentru că am avut de ales între a face
Setea şi a urma institutul. Adevărul e că mă cam plictisisem în facultatea aia...
— Şi după Setea?
— M-am angajat electrician la Teatrul Municipal. După un timp am fost trecut pe post de «actor corp ansamblu» — lucru care m-a scârbit de teatru pentru toată viaţa... Pe urmă au venit celelalte roluri în film.
— Ce să trec eu la punctul: debut?
— 1959, în scurt metrajul
Într-o dimineaţă, după ploaie al lui
Manole Marcus, unde eram un zidar pe-o casă...
— Acum ar trebui s-o luăm cronologic: anul, filmul, rolul.
— Da' de ce? Am jucat vreo 20 de roluri. Am fost ţăran de mai multe ori, am fost zidar, pescar, inginer, constructor, şofer, ilegalist, şef de colectivă, meşter de şantier, iarăşi pescar, am fost şi strămoş...
— Cum adică?
— L-ai uitat pe Gerula? Am fost, cum bine vezi, de toate, şi acum sunt poliţist. M-am săturat.
— Te-ai săturat de ce?
— De povestit.
— Şi cu lista de filme ce facem?
— Nimic. Crezi că interesează pe cineva în ce film, ce am fost, din moment ce tot am apucat să fiu? Cine ţine minte, ţine minte şi fără lista de filme, că nu titlul contează. Şi cu atât mai puţin o înşiruire de 20 de titluri. Zii că nu-i aşa...
— Nu zic.
