― De bună voie și nesilit de nimeni reprezintă prima dumneavoastră colaborare ca scenarist cu studioul «București». Sub ce auspicii a început această colaborare?
— Încurajatoare. Scenariul s-a aprobat repede, filmul s-a realizat în timp scurt și a costat foarte puțin. Cred că am fost un debutant norocos. Pe de altă parte, profesional vorbind, am fost și sunt încă fascinat de caracterul complex al acestei arte, de interferențele de gusturi, experiențe, convingeri, de tot acest joc al potrivirii unor elemente care la prima vedere par să nu se potrivească. Mă fascinează adică, exact ceea ce pe alții îi sperie: caracterul colectiv al acestei arte.
— Scenariul dumneavoastră e inspirat dintr-un fapt real. Prin ce anume v-a atras el atenția? Ce încărcătură de idei și de probleme ați întrevăzut în el?
— Drept să spun, la început m-a impresionat faptul că băiatul acela s-a căsătorit totuși cu fata invalidă. M-a impresionat noblețea, frumusețea morală a acelui gest. Pe urmă am fost preocupat de faptul că toată această poveste este în fond consecința unei realități sociale, de care trebuie să ținem seama. Căci iată: noi nu mai avem clase sociale antagonice dar avem, în cadrul aceleiași clase, deosebiri de stare socială. Asta duce, ca în filmul nostru, la o inegalitate a șanselor în făurirea unei vieți personale, chiar și în lucruri atât de intime cum e dragostea... M-a interesat și o altă idee, sugerată de existența celor două personaje adverse: Clejan și Barta. Ei sunt exponenții a două etape din evoluția societății noastre. O primă etapă de luptă, de cucerire a puterii, care cerea un anume stil și un anume tip uman, etapă în care au fost foarte utili oameni de genul lui Clejan — și o a doua etapă, de așezare, de stăpânire a bunurilor cucerite, și care cerea, firește, alt tip uman. Astăzi, aceste două tipuri trăiesc alături și muncesc pentru aceleași idealuri. Sigur că fiecare are în felul său dreptate, dar această dreptate se integrează într-o realitate contradictorie, în evoluție, deci în perfecționare. Acest lucru este firesc și util în viața societății, dar poate avea uneori consecințe personale dramatice.
— Cu ce sentiment ați dori să se plece de la acest film?
— Cu un dram de încredere în plus în capacitatea oamenilor de a iubi, în puterea lor de dăruire, în frumusețea lor morală.
