E ceva exemplar în indiferența de a fi a unui film precum
Horia, debutul în lungmetraj al
Anei-Maria Comănescu, acum în cinematografe. Pe de-o parte, este un film de gen perfect absorbit de propriile tradiții –
coming-of-age,
road movie,
Horia face lucrurile ca la carte, plin de entuziasm și admirație pentru ce reprezintă. Pe de altă parte, este un film profund idiosincratic în care cineasta se face simțită la tot pasul, film făcut cu și pentru plăcere imediată: muzică rock optzecistă, un decupaj de prezent incert al provinciilor românești, întâlniri improbabile,
easy ways out, obsesii magnifice ș.a.
Ana-Maria Comănescu a vorbit despre acestea cu redacția
AaRC:
Interviu Ana Maria Comănescu
