— Ce anume v-a determinat să vă alegeţi un scenariu a cărui acţiune se petrece în mediul rural?
— Faptul că eu însumi vin de acolo. M-am născut şi am copilărit la ţară. Acolo au trăit muncind pământul părinţii mei. Tata îmi povestea deseori despre marea răscoală. În 1907 avea 16 ani. Când ţăranii au pătruns în conacul din sat, din toate câte se aflau în conac el a luat un şirag de mărgele pentru fata pe care o iubea. După cum vedeţi, avea o concepţie foarte personală despre răscoală şi un romantism profund ţărănesc.
— Merii sălbatici este primul film pe care îl realizaţi în regie proprie (până acum aţi lucrat ca secund pe lângă alţi regizori, colaborând în această calitate la realizarea câtorva filme de prestigiu ca: Setea, Lupeni 29, Neamul Şoimăreştilor). Ce aţi dori să spuneţi acum, în calitate de vioara I-a?
— Mă pasionează sufletul omului explorat în zonele cele mai intime dar şi mai reprezentative. Despre asta vreau să vorbesc. Vreau să susţin în alb-negru, că, în viaţă, esenţialul este să fii tu însuţi. După mine cele mai tragice personaje sunt cele care n-au simţit niciodată că sunt ele înseşi.
— O situaţie poate la fel de dramatică este şi aceea în care un om crede că este el însuşi şi totuşi nu este.
— Desigur suntem în faţa unui alt aspect al aceluiaşi adevăr. Vreau să încerc în
Merii sălbatici (scenariul Vasile Rebreanu) să oglindesc una din faţetele acestei drame: doi oameni s-au căsătorit fără să se iubească. între ei există un fals. Falsul acesta fîi copleşeşte. Viaţa pe care o duc împreună nu mai este decât inerţie vegetativă. O inerţie străină de însăşi substanţa umană. Vreau să arăt acest lucru. Vreau ca, în toate filmele pe care le voi face de aici înainte, să pledez pentru necesitatea de a trăi fără să te minţi nici pe tine, nici pe alţii.
— E o idee nobilă pentru care merită să faci un film. Vă urăm ca Merii sălbatici să constituie nu numai un debut „promiţător”, ci o realizare de prestigiu a cinematografiei noastre. În încheiere, câteva cuvinte despre distribuţia filmului dumneavoastră.
— Daţi-mi voie să păstrez încă secrete numele profesioniştilor ecranului care vor onora genericul nostru. Ceea ce aş vrea să spun acum este că aproape jumătate din distribuţia cu care lucrez este formată din ţărani colectivişti. Sunt sigur că autenticitatea peliculei noastre, a tipologiei şi atmosferei filmului nostru vor câştiga mult din această colaborare.
