Întotdeauna a existat o problemă cu reprezentarea înclinațiilor asociale ale tinerilor. Adolescența e o perioadă tulbure. Poveștile care încearcă să o capteze se chinuie adesea să treacă pragul privirii exterioare. Curiozitatea deopotrivă invidioasă și punitivă tinde să molipsească personajele acestor povești și să insereze în ele vinovăție și moralism. În același timp, extremele în care pică tinerii tind să fie augmentate printr-o dorință sadică de a vedea acțiunile lor în floare.
Ce face o poveste cu și despre tineri să fie relevantă? Holden Caulfield, naratorul lui ”De veghe în lanul de secară” se revolta împotriva unei lumi a adulților, pe care îi denunța ca fiind falși, prefăcuți. J.D. Salinger trecuse de vârsta de treizeci de ani în momentul publicării romanului. Însă perspectiva candidă asupra tumultului tinereții a impresionat și a rămas relevantă pentru generații întregi. „În sfârșit, cineva mă înțelege” au spus milioane de oameni și continuă să o spună până în ziua de azi. Ce au în comun unii ca Antoine Doinel, Caulfield sau Christiane F? Eroi tragici ai unei adolescențe captate pe viu.
Curtea școlii de
Alexandru Mironescu are ceva ce aduce a film șaizecist. În el, îl vedem pe Cristescu, un băiat care parcă e prea mare să mai stea cu cei de vârsta lui și totodată prea mic să stea cu cei mai mari.
Cristescu îl accidentează pe cel mai bun prieten al său în timpul unui meci de fotbal. Împăcarea e imposibilă, orgoliul protagonistului îl îndepărtează de puști. Din dorința de validare, băiatul se alătură unui grup de bătăuși. Pentru Cristescu, testul apartenenței începe cu exploatarea sa. Apoi se extinde la lecții de umilință în grup. Nimeni nu scapă de batjocură, nimeni în afară de cei care o provoacă. O lecție dură. Din curtea școlii.
Ca un ibric pe foc, dat tare, filmul lui Mironescu împinge cu încrâncenare răutățile puștilor până la punctul de fierbere. Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Care e următorul? Decizia lui Cristescu de a acționa în răspăr cu datele care îi sunt puse în față, îl scoate în evidență.
Ce e în mintea unui puști de gimnaziu și ce simte el? Probabil nu vom afla din
Curtea Școlii. Însă desfășurarea impresionantă de forțe, de la popularea curții cu zeci de puști, la ambițiile mizanscenei și ale camerei în raport cu evenimentul redat și până la regizarea unei distribuții formată exclusiv din adolescenți, formează o țesătură cinematografică greu de trecut cu vederea. O țesătură atât de densă încât, din păcate, nu lasă prea mult loc unui petic de sensibilitate.
Detalii:
cinepub.ro
