​Cui i-e frică de „Îngerul a strigat”

O carte excelentă: un film promițător
Regizorul: Radu Gabrea
— Gabrea, văd că ești cu sufletul la gură.
— Sunt.
— Spune-mi sincer, ți-e frică?
— Sincer, sincer, da.
— Ce te depășește?
— Magia lingvistică a lui Fănuș Neagu.
— Cum o rezolvi?
— Printr-o echipă de actori excelentă.
— Trebuie să-mi ierți naiva întrebare, dar pe mine tocmai aceste somități mă sperie. După câte știu, sunt circa 7-8 capete de afiș și chiar am să le citez: Gina Patrichi, Mircea Albulescu, Emil Botta, George Constantin, Violeta Andrei, Dan Nuțu, Ștefan Radoff, fără a-l mai socoti pe Gheorghe Dinică care «îi tot dă zor, că el are un rol minor».
— Știu ce vrei să spui. Dinică poate crea o lume dintr-un singur gest. Pericolul de care vrei să-mi vorbești, și anume, că o vedetă «trage pe rol», adică face film în film, până acum, cel puțin, la noi este inexistent.
 
Decoratorul: Helmuth Stürmer
— Stürmer, zice Gabrea că ești proaspăt?
— Da, vin direct de la Sibiu.
— Ai visat nisip sub gene?
— Când am citit romanul lui Fănuș Neagu, «Îngerul a strigat», mi-am construit pe loc arhitectura «câmpului». Nici nu visam să am norocul scenografiei.
 
Pictorița de costume: Doina Levința
— Doina Levința, ai venit direct de la Televiziune. Ți-e frică?
— Adică vrea cineva să insinueze diferența? De cine să-mi fie frică? De când a zis maestrul Botta că a simțit personajul numai după ce a îmbrăcat costumul făcut de mine, nu-mi mai e frică de nimeni.
 
Operatorul: Dinu Tănase
— Film greu, Dinu Tănase, ți-e frică?
— Puțin spus. Îmi măsor mișcările de mi se usucă buzele.
— Problemă de maturitate?
— Nici așa nu se discută, deoarece Fănuș Neagu este tânăr și a fost și mai tânăr când a scris romanul.
— Sper că nu ai de gând să introduci «temporizarea» în imagine, că te-ai pus rău cu autorul.
— Treabă științifică, de montaj.
— În munca de operator, de ce ții cont mai întâi?
— De prima viziune a cadrului. Cele 36 de posibilități le judec în continuare între 5 și 7 dimineața.
 
Fotografiile panoramicului: Aurel Mihailopol