Reconstituirea, poate cel mai important film românesc din toate timpurile, e o explozie stilistică care vine la pachet cu o critică socială dură. Lansat în 1970, interzis și relansat în 1990, filmul se
concentrează pe reconstituirea filmată a miliției a unei bătăi dintre doi tineri, Ripu (
Vladimir Găitan) și Vuică (
George Mihăiță). „Filmarea” clipului de prevenție asupra primejdiilor alcoolului se sfârșește tragic însă, cu moartea unuia dintre protagoniști.
Optimismul din
Răsună valea (1949, r. Paul Călinescu), care marca începutul industriei României Socialiste de film cu aparatură de la Moscova și entuziasm provenit tot de pe acolo, lipsește cu desăvârșire în
Reconstituirea lui
Lucian Pintilie, care venea în ’70 cu o revoluție cinematografică și marca totodată sfârșitul unei ere de libertate artistică.
Tinerii lui Pintilie se află la antipodul stahanoviștilor veșnic energici și plini de forță de muncă din
Răsună valea, prezentându-se mai degrabă drept amatori de senzații tari românești (fotbal, bere, domnișoare și mers pe munte). Relația spectatorului cu aparatul cinematografic - aparat care, să nu uităm, a fost folosit cu un succes major de avangardele sovietice drept dispozitiv de propagare și propagandă a informației - nu mai e aici una directă, în care povestea ca atare să dețină privilegiul de a exista în raport direct cu realitatea și în același timp, profund ruptă de ea, ocrotită de epiderma sa ideologică.
Faptele penale pe care le-au comis cele două „pușlamale” în filmul lui Pintilie, trebuie redate în fața camerei în scopuri educative. Filmul din film, realizat de echipa miliției, va servi ca pildă despre comportamentul asocial. Spectatorii au acces la behind the scenes-ul acestei proceduri, unde oamenii nu strălucesc a socialism, ci mustesc undeva într-o blazare încordată. În acest sens
Reconstituirea e un meta-film. De altfel, încă de la început Pintilie ne arată procedeul prin care se încarcă pelicula într-o cameră de filmat hand held.
Unul dintre cele mai incisive filme românești din punct de vedere artistic,
Reconstituirea a fost plasat pe locul unu într-
un top din 2008 realizat de
Cristina Corciovescu, președinta Asociației Criticilor de Film la vremea aceea. Pentru rezultate au votat 40 de critici români și s-au luat în calcul toate filmele românești realizate începând cu 1912.
Un film incontestabil, un regizor vizionar luat în vizorul autorităților socialiste, a cărui revenire după ’89, deși așteptată cu entuziasm, nu a reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor. Un regizor care a dat naștere, precum Zeus Atenei, prin partenogeneză unui alt regizor imens, poate succesorul său pe „tron”,
Cristi Puiu. (Emil Vasilache, cinepub,ro)
Proiectul CINEPUB UNIVERSAL este finanțat de Centrul Național al Cinematografiei, cu sprijinul Uniunii Cineaștilor din România și al Arhivei Naționale de Film.
