Replici
„Am de gând să opresc povestea asta, care mie personal îmi displace. Mă refer la scenariu... Măcar scenariul ăsta să-I opresc, dacă nu le-am putut opri pe alea din decembrie, februarie, martie, mă rog.”
„Am spus c-o să fie oribil. Am spus la toată lumea...”
„Ştiu că n-aţi intrat la un film de groază, dar asta-i viaţa, n-am încotro...”
„Vreau un chiuretaj steril, e copilui meu, nu mă joc!”
„Nu mă duc la niciun chiuretaj. Îl fac şi-l vindem!”
„Nu mai vine lumea la film... închiriez la mitinguri.”
„Dacă aveam eu liceul, nu mai rămâneam în cultură...”
„Ai văzut tu vreun terorist? Când ai să-I vezi să mi-I arăţi şi mie. Lasă dom’le, astea-s... scenarii!”
„Toţi milogii îşi fac rost de bursă, se duc, umblă, Paris, Londra, pe urmă se-ntorc, mai luptă ce mai luptă iar iau o bursă…”
„Păi, ce vrei să faci? Ori pleci la Istanbul, ori candidezi la Senat.”
„Am auzit că vrea unul să-şi dea foc aici.”/ „S-a amânat!”
„Dom’le, dacă 24 de ani am aşteptat să moară Ceauşescu şi acum aud că era mai bine înainte, hai dom’le să ne dăm foc! (…) măcar atâta să fac pentru ţara asta nenorocită.”
Trivia
- Debutul actriţei Lia Bugnar care iniţial refuzase rolul. După ce l-a făcut totuşi, şi-a schimbat înfăţişarea. (Noul Cinema nr. 2/1993)
O pilulă critică:
"Cu toate păcatele lui cinematografice (oricum, puţine), Mircea Daneliuc rămâne cel mai cool regizor şi scenarist român, indiferent de epoca în care a făcut film, iar aventurile lui colaterale (literare şi politice) şi îndârjirea cu care nu cerşeşte simpatia nimănui mi l-au făcut şi mai simpatic. Şi trec cu vederea parabola impersonală şi conjuncturală despre totalitarism,
A unsprezecea poruncă, pentru că mi-aduc aminte că-n snobismul meu postrevoluţionar mi se păruse un film necesar. Daneliuc e unul dintre puţinii care şi-a canalizat mânia semnând, cu o ferocitate suprarealistă şi necontrolată, cel mai bun film despre degringolada tranziţiei: bomba nihilistă
Patul conjugal. O comedie neagră extremă care îşi bagă degetele ude în priza realităţii, fără teama c-ar putea ieşi din ea o sperietoare. Iar vervă kamikaze ca-n scena avortului ratat cu cuiul bătut în burtă, mai rar..." (
Mihai Chirilov, Re:Publik mai 2005)
