Stop-cadru la masă (1979)

Ada Pistiner despre film
"Este vorba despre un bărbat care părăseşte o femeie pentru o altă femeie şi după aceea o părăseşte pe a doua ca să se întoarcă la prima, deci practic le părăseşte pe amândouă. Eroul meu este un om care caută mai mult decât are şi, negăsind, se întoarce la ce-a pierdut... Se întoarce de unde a plecat, cum se întâmplă adesea, şi nu trebuie să ne mirăm că se întoarce ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tocmai acesta este adevărul de viaţă la care se referă filmul Stop cadru la masă. Toţi ajung în final să râdă, râd foarte tare şi mă opresc pe fiecare în stop-cadru. Sfârşit."

Opinia criticului
„Stop cadru la masă (...) face o secțiune în universul unui cuplu cu stagiu mediu, cercul epic închizându-se și aici în momentul când zădărnicia pornirii de la capăt vorbește de la sine de ocolul făcut, de eșecul evadării.” (Romulus Rusan, „Filmar”, 1984)
"Valoarea acestui film este dată de privirea regizoarei asupra spațiului în care se consumă drama. Un spațiu marginal, deși ne aflăm în oraș, un spațiu alienant, camere mici, peisagistică prăfuită, capătul de linie al unui tramvai, un ștrand aproape pustiu, o somieră ce scârțâie cumplit (memorabilă secvența amorului între cei doi protagoniști pe scârțâitul infernal al recamierului). Aceste spații sunt esențiale în ratarea unei relații și - sugerează regizoarea - ratarea și alienarea individului în sine." (Laurențiu Damian, vol. Despre documentar și încă ceva în plus)