"Oarecum neobservat la data premierei, filmul rămâne unul dintre puţinele de după 1989 care au abordat perioada dictaturii lui Ceauşescu. Spre deosebire de regizori de profesie ca
Lucian Pintilie,
Stere Gulea,
Şerban Marinescu,
Radu Mihăileanu,
Mircea Veroiu,
Dan Piţa (ultimii doi cu parabole, fără plasare temporală strictă), realizatorul (scenarist şi regizor)
Şobolanilor roşii, Florin Codre, este un artist plastic, un sculptor apreciat al anilor '80, care şi-a propus să facă primul film din România finanţat în întregime din bani particulari. Sub figura unui cascador, care trece prin diverse întâmplări, mai comice sau mai amare, asistând la un moment dat şi la orgiile din lumea "potentaţilor roşii” nu sunt greu de ghicit amintirile lui Florin Codre din acea perioadă, a anilor '80, atât de rar tratată astăzi ca şi când n-ar fi existat." (
Doinel Tronaru, România liberă, 30 august 1999)
"Din toată babilonia
Șobolanilor, mare lucru nu se prea înțelege, iar faptul că intenția acuzator-revelatoare e dublată și de un al doilea demers eliberator nu ajută deloc. Codre are multe de zis despre comunism și despre Revoluție (nimic revoluționar, din păcate), dar, e ca și cum, închipuindu-și că toată pălăvrăgeala despre comuniști și securiști nu e de ajuns, acesta simte nevoia unui stimul suplimentar. Acel stimul e nuditatea, prezentă încă din a doua scenă (...). Așa se face că zugrăvirea în culori sumbre a comuniștilor și a securiștilor e dublată de o diversiune revoluționar-erotică, rezultatul fiind că din filmul lui Codre nu se mai înțelege nimic." (
Cătălin Olaru, FILM nr. 1/ 2015)
