Vivisecţia unei maternităţi ultragiate

 
     Nici nu se consumase bucuria succesului de la Berlin când s-au auzit unele voci dubitative: oare n-o fi fost o competiţie slabă? oare n-o fi fost o decizie politică? (evident nu despre politica mare era vorba, ci despre cea mica, a festivalurilor cinematografice). Acum, când filmul s-a lansat pe ecrane, putem spune cu toată convingerea, infirmând îndoielile, maliţiozitatile şi răutăţile: Poziţia copilului este un film remarcabil, rezultat al întâlnirii fericite dintre un scenarist de exceptie (Răzvan Rădulescu), un regizor în ascensiune (Peter Călin Netzer) şi o formidabilă actriţă (Luminiţa Gheorghiu). În jurul lor s-au adunat alţi profesionişti impecabili precum directorul de imagine Andrei Butică şi monteuza Dana Lucreţia Bunescu, ca să nu mai vorbim despre intreaga pleiadă de interpreţi, de la protagonişti la roluri episodice. Împreună au reuşit un film extrem de curat, de precis, fără nimic parazitar, fără o notă falsă, un film ca o lamă de bisturiu (tatăl eroului e chiar chirurg) care disecă relaţia dintre o mamă şi un fiu, în care amândoi au dreptate şi amândoi greşesc, în care amândoi cer înţelegere din partea spectatorului şi amândoi îl îndepărtează prin fanatismul cu care îşi menţin poziţia într-un conflict nelipsit de fugare sugestii freudiene.
     Cornelia e o femeie de 50 şi puţin, în plină activitate, realizată profesional, cu o viaţă îndestulată din punct de vedere financiar, trepidând de energie şi de poftă de viaţă, hotărâtă şi dominatoare, care vrea să ordoneze existenţa celor din jur şi mai ales a fiului ei unic, Barbu. Sufocat de dragostea ei posesivă, acesta ajunge să nu mai dea pe la casa parintească, să nu-si mai suporte mama şi să o injure, să-şi dispreţuiească tatăl pentru obedienţa lui blajină. Războiul este atât de crâncen încât nici măcar într-o situaţie limită, precum accidentul de maşină în care Barbu omoară un copil, între mamă şi fiu nu intervine nici un armistiţiu. Cornelia sare ca o leoaică pentru a-şi salva puiul de pericolul iminent al încarcerării şi pentru asta e gata să recurgă la orice mijloc. Desi îi convine, Barbu rămâne la fel de încrâncenat, dându-şi seama că mama lui va folosi acest prilej pentru a-l relua în posesie. În secvenţa masajului, poziţia Corneliei şi micul ei zâmbet triumfător materializează clar această idee, precum şi sugestiile freudiene amintite.
     Construcţia liniară a conflictului este presărată cu câteva momente esenţiale pentru aprofundarea acestuia, pentru dezvăluirea personajelor şi pentru creionarea societăţii din care provin. Sunt nişte secvenţe în două personaje (Cornelia şi femeia de serviciu, Cornelia şi şoferul vehicolului depăşit de Barbu cu 140 km la oră in momentul accidentului, Cornelia şi ipotetica noră) care se înşiră ca nişte mărgele într-un colier a cărui nestemată rămâne întâlnirea finală cu părintii devastaţi de durere ai băiatului mort. Acest final de un tragism copleşitor pune faţă în faţă două mame de condiţii sociale diferite care-şi plâng fiecare copilul pentru că, într-un sens, şi Barbu este mort pentru Cornelia. Deşi poate pentru ea ar mai exista o mică speranţă pentru că în ultima clipă Barbu îi spune “mamă” şi ajung să plângă împreună.
     Una dintre performanţele realizatorilor acestui film este că reuşesc să ţină totul pe muchie de cuţit: ne aflăm în lumea bogătaşilor momentului descrisă însă la limita ostentaţiei mitocăneşti obişnuită nouă; majoritatea personajelor sunt neplăcute (adesea chiar şi Cornelia), dar nici un moment detestabile; este o poveste despre viaţă şi moarte fără dramatizări inutile sau accente morbide. În acest echilibru un rol important îl au creatoarele decorurilor şi costumelor Mălina Ionescu şi Irina Marinescu.
     Dar cele mai multe aplauze i se cuvin inegalabilei Luminiţa Gheorghiu care ţine pe umerii ei tot filmul, o mare actriţă din familia în care de-a lungul timpului s-au mai înscris o Gena Rowlands, o Joanne Woodward sau o Vanessa Redgrave.
     În concluzie nu se poate spune decât că, la Berlin, Poziţia copilului a primit un “Urs de aur” binemeritat.