Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



„Pentru strănepoţi” şi câte ceva despre „completări”


     Soarta documentarului
     «— Copii, voi stiţi ce este un film documentar?
     — Daa... Este filmul  care se dă înaintea filmelor la cinematograf».
     Dialog realizatori — copii, din «filmul care se dă înaintea filmelor», numit Şedinţa cu părinţii, semnat Paula şi Doru Segal, semnătură sub care susură de şase ani, o temă preferată: omul, la toate vârstele lui de dinaintea maturităţii. Emoţiile au crescut. Examenele. Liceenii. Filme directe, proaspete, fără ştaif, îmbibate de umor şi tandreţe. Pentru strănepoţi, încă ceva despre Bucureşti sare din tematica preferată, dar nu şi de sub marca autorilor. El este un documentar get-beget care scoate la lumină, cu ajutorul datelor statistice, dar şi cu al umorului, ceea ce autorii lui numesc delicat «câteva lucruri care în munca noastră au fost mai puţin fil­mate». Cu ironie caldă, de implicaţii în viaţa acestui oraş mai puţin bătătorit, cu străzi numite Moş Ajun sau Ciber­neticii, Artei sau Macaralei şi fundături (scuzaţi, intrări) numite, de exemplu. Filmului, cu suflet de pasageri ai auto­buzului 31 R şi beneficiari ai metrului patrat de vehicul la 6,3 pasageri, de con­sumatori ai celor 200 metri cubi de apă anual şi ocupanţi ai metrului patrat de spaţiu comercial alături de încă doi concetăţeni, ei şi-au filmat oraşul nu de sus în jos, ci de jos în sus. Pentru că, se întorc ei şi zic, uitaţi-vă ce lasă el în urmă, bucureşteanul anului 1980, căruia i se mai întâmplă şi să crească păsări şi porci pe lângă flori şi albine, cumpără cam 7 cărţi pe an, dar citeşte mult mai multe, consumă 100 sticle de bere anual şi se însoară la lumina zilei că-i mai sănătos, uitaţi-vă ce «semnea­ză» el, bucureşteanul de pe malul Dâm­boviţei deocamdată nenavigabilă: primii opt km de metrou; un nou tip de cal­culator electronic: locomotiva hidraulică de atâţia cai putere şi multe altele, pro­babil, printre care drept ar fi să trecem şi filmul de faţă. Pe merit, dar şi puţin, în ciuda acelui anunţ din holul cinema­tografului, care ne roagă să fim punctu­ali, întrucât fiimul nu are completare... Anunţ gândit, scris şi bătut în cuie tot de un bucureştean de-al nostru...
Fiimul soţilor Segal este o comple­tare. El este un film care «se dă înaintea fiimelor». Dar şi un film care stă drept, cu mult înaintea unor lungmetraje pentru care suntem rugaţi: să fim punctuali!
(Cinema nr. 4, aprilie 1981)

Tags: doru segall, emotiile au crescut film, eva sirbu, paula segall, pentru stranepoti inca ceva despre bucuresti, sedinta cu parintii film, soarta documentarului

Comments: