După ea

      Ce ne oferă acest film de debut al unei tinere regizoare?
     O fată frumoasă, chiar foarte frumoasă (fosta domnişoară Pelinel, actualmente doamna Boureanu), care nu scoate nici o vorbă, dar încearcă să scoată din minţi bărbaţii şi îl priveşte pe Dragoş Bucur de pe panouri publicitare uriaşe, aşa cum în anii ’60 Anita Ekberg se uita la Peppino De Filippo. Un Dragoş Bucur, spilcuit şi cu ochelari, în rolul unui tânăr care, de dragul unei himere, e cât p-aci să dea cu piciorul la împlinirea profesională şi la fericirea conjugală. O Anca Florea pe post de nevastă iubitoare, înşelată de un soţ care declară că o iubeste doar pe ea. Şi o fetiţă dulce foc.
     Cu aceste personaje, cele două cineaste — regizoarea Cristina Ionescu şi scenarista Lia Bugnar — ne propun povestea unui triunghi amoros inedit. În fond ce vor să ne spună ele? În cheie existenţială: există zone oculte în care e periculos să te avânţi. În cheie feministă: tot noi femeile suntem grozave, bărbaţii rămân nişte fătălăi. În cheie pragmatic moralizatoare: nu călca strâmb că o păţeşti. O miză prea mare pentru un firicel narativ neconvingător, repetitiv şi confuz.