REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Victor Rebengiuc – Fișă aproape personală


— Am notat așa: ziua, luna, anul, locul nașterii: 10 februarie 1933, București. Școala primară în București, liceul militar în Predeal, școala medie electrotehnică din nou în București. Până aici e clar. Dar cum ați ajuns de la electrotehnică la teatru?
— Simplu: întâi am jucat un chiabur aveam 17 ani și eram la școala electrotehnică — într-o piesă pentru amatori care se numea „Ce i s-a întâmplat Gherghinei?” Pe urmă, un ateneu popular m-a cerut pentru alt rol de chiabur, dar până la urmă mi s-a dat să joc un vraci bătrân în piesa „Hârbul cu leacuri”. Am rămas la ateneul acela vreo doi ani și în 1952 am dat examen la Institutul de artă teatrală și cinematografică.
— Debutul?
— În '56, la Craiova, Jack Worthing în „Ce înseamnă să fii onest”.
— Când și cum ați ajuns la teatrul Municipal?
— În 1957, prin concurs.
— Ce roluri vreți să menționăm printre cele mai importante din cariera dumneavoastră?
— lmportante? Toate rolurile sunt, în felul lor, importante... Am fost Jimmy în „Omul care aduce ploaia”, Pierre în „Nebuna din Chaillot”, nu mai știu cum îl cheamă, să-i zicem băiatul, în „Profesiunea doamnei Warren” (amândouă rolurile am avut norocul să le joc alături de Lucia Sturdza Bulandra), am mai fost Bipp în „Moartea unui comis voiajor”, Orlando în „Cum vă place”, Stanley Kowalski în „Un tramvai numit dorință”, Jerry în „Doi pe un balansoar”, Richard al Il-lea, în piesa cu același nume și Arthur în „Tango” pe scena Teatrului Mic; din nou la Municipal, Kurt în „Play Strindberg”, Pamfil în „Ziariștii”... Ajunge, nu?
— Ajunge pentru teatru. În film?
— Să nu-mi cereți nume și aici, că nu mi le amintesc deloc. Am debutat în Furtuna, asta țin minte, am continuat cu Darclée, Mândrie, Poveste sentimentală, Omul de lânga tine, A fost prietenul meu, Pisica de mare, Cinci oameni la drum, Pădurea spânzuraților, Cea mai lungă noapte — filmul acela bulgăresc —, Castelul condamnaților, Zestrea, Conspirația, Fuga și acum, 7 zile. Câte sunt?
— … 14. 15 cu 7 zile.
— Am jucat eu în atâtea filme?
— Se vede că da. Spuneți-mi premii de interpretare?
— Nuuu! Nu sunt eu omul care să ia premii!
— De unde ideea asta?
— Mi-am format-o participând la diferite concursuri...
 
(Cinema nr. 4, aprilie 1973)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: bio-filmografie, eva sirbu, victor rebengiuc

Opinii: