REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Un mare prieten al evreilor


     L-am cunoscut pe Radu Gabrea la defunctul, din păcate, Festival Goldfaden de la Iaşi, când a venit să prezinte documentarul Moştenirea Goldfaden, o peliculă excepţională care a trasat, în paralel, cariera lui Goldfaden şi atmosfera încare trăiau evreii din Iaşi lajumătatea secolului al XIX-lea când, de-altfel, aproape 50 la sută din populaţia oraşului eraformată din evrei. Ştiam că în anii în care a stat în Germania,din cauza disidenţei lui faţă de regimul Ceauşescu, a făcut şi alte filme cu tematică evreiască, apreciate în Occident. De aceea, în interviul pe care i l-am luat atunci, în 2004, l-am întrebat de unde interesul lui faţă de temele evreieşti deşi nu era evreu. Mi-a spus că întotdeauna l-a interesat cultura evreiască, cea de limbă idiş (vorbind perfect limba germană, înţelegea idişul), filozofia evreiască din secolele XIX şi XX din Europa centrală – Joseph Roth şi Franz Rosenzweig – pe care i-a citit, i-a studiat. De-a lungul vieţii, până de curând, subiectele evreieşti nu au lipsit din filmografia lui. Putem aminti emoţionantul film despre poetul bucovinean de limbă idiş Itzhik Manger, prezentat tot la Festivalul Goldfaden, serialul despre istoria klezmerului şi succesul său american, melodiile fiind interpretate de faimoasa cântăreaţă klezmer din SUA, Elizabeth Schwartz, iar filmul artistic Călătoria lui Gruber a reprezentat o abordare originală a Pogromului de la Iaşi. Radu Gabrea a realizat şi documentare legate de istoria contemporană a evreilor români – Evrei de vânzare, o analiză a modului în care s-a ajuns la acea abominabilă vânzare de oameni, mai întâi a evreilor, apoi şi a saşilor, de către regimul Ceauşescu. În sfârşit, ultima lui peliculă Împărăteasa roşie a fost o încercare de a schiţa personalitatea celei care a fost Ana Pauker. Dar Radu Gabrea a abordat şi aspecte din istoria unei alte minorităţi de care se simţea aproape, cea a saşilor, cu probleme deosebit de sensibile pe care a încercat să le desluşească. Aceasta în două filme artistice – Cocoşul decapitat şi Mănuşile roşii – iar dispariţia lentă a saşilor, care au rămas cu nostalgia pământului natal, a fost evocată în filmul O poveste de dragoste – Lindenfeld.
     Printre multiplele şi variatele lui activităţi în domeniul filmului trebuie să amintim iniţiativa lui singulară, realizată cu mari eforturi, de a organiza anual un festival de filme central şi est-europene la Mediaş (MEECEF), care a ajuns la şase ediţii. Din programele acestui eveniment nu au lipsit filme cu tematică evreiască şi, la fiecare ediţie, la Sinagoga din Mediaş au rulat filme în limba idiş, realizate în Statele Unite. La Festival exista şi câte o ţară invitată, Israelul fiind prezent chiar în prima ediţie. F.C.E.R. a fost în permanenţă parteneră în această iniţiativă.
     Dispariţia regizorului Radu Gabrea este dureroasă pentru cinefilii din România şi nu numai. A fost un profesionist în activitatea lui, un umanist şi un promotor al democraţiei. Atitudinea lui, interesul prezentat faţă de viaţa evreilor, ataşamentul faţă de cultura evreiască şi iudaism ne dau dreptul să considerăm, în mod justificat, că am pierdut un mare prieten al poporului evreu.
(Realitatea evreiască, 1-28 februarie 2017)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: radu gabrea

Opinii: