Lansat în gala de deschidere Festivalului Anim` est, cel de-al treilea lungmetraj de animaţie semnat de
Anca Damian,
Călătoria fantastică a Maronei vine în cinematografele noastre însoţit de ecourile confirmărilor sale internaţionale: a fost selectat la Annecy, acel Cannes al animaţiei unde însăşi selecţia echivalează cu un premiu, şi apoi în festivaluri importante precum Otttawa, Zürich, Strasbourg.
Ca şi cele două animaţii precedente,
Crulic, drumul spre dincolo (2012) şi
Muntele magic (2016) , noul film este o coproducţie (cu Franţa şi Belgia), regim care aduce avantaje de finanţare, completând bugetul asigurat de susţinerea CNC-ului românesc. Rezultatul se vede, din fericire, pe ecran, echipa internaţională contribuind vizibil la calitatea remarcabilă a graficii, animaţiei, coloanei sonore.
Călătoria fantastică a Maronei nu mai mixează elemente de documentar şi ficţiune, pornind de la cazuri reale, intens mediatizate şi încărcate cu mesaj politic, ca cele două titluri amintite mai sus. De data aceasta scenariul semnat de Anghel Damian dezvoltă o idee a autoarei, fiind, la o primă lectură, povestea unei căţeluşe şi a experienţelor sale generate de schimbarea stăpînilor.
Nu ar trebui să evităm a spune că filmul consemnează o călătorie iniţiatică. Construcţia narativă circulară, pornind de la accidentul Maronei, lovită de o maşină în încercarea ei de a-şi feri de impact stăpâna, privilegiază punctul de vedere al eroinei canine, care relatează, persoana întâi, parcursul ei cu momente fericite şi nefericite, punctat cu observaţii asupra naturii umane. Urmărim drumul ei prin viaţă, de la naştere, în urma idilei dintre un dog argentinian cu pedigree şi o metisă irezistibilă, până la accidentul amintit, cu momente alternând între siguranţa afectivă şi abandonul asociat c singurătatea. Primind la naştere numele Neuf (Nouă), ce marca ordinea sosirii sale pe lume la naştere, căţeluşa cu botul în formă de inimă este botezată diferit în fiecare casă unde e adăpostită: acrobatul Manole o numeşte Sarah, muncitorul Istvan-Ana, pentru ca ultima proprietară Solange, să-i dea numele din titlu.Trecerea Maronei prin cele trei locuinţe nu înseamnă numai afecţiunea protectoare a celor care o adoptă, ci şi confruntarea ei cu momente dramatice: ea asistă la decăderea acrobatului care devine alcoolic, este gonită de soţia geloasă a muncitorului şi este, o bună bunată de vreme, respinsă de bunicul morocănos al lui Solange. Toate acestea duc la concluzia eroinei care se confesează în
voice over:”fericirea nu este decât un interval între momentele dureroase”.
Trecerea Maronei prin cele trei case devin ocazia descrierii unor lumi foarte expresiv particularizate prin culoare, formă şi mişcare. Concepţia grafică a belgianului Brecht Evens ajută la diferenţierea memorabilă a celor trei medii: circul şi capacitatea lui de a vrăji publicul sunt descrise în scene suprarealiste, lumea muncitorilor capătă forme desprinse parcă dintr-un joc Lego, iar trecerea prin familia monoparentală a fetiţei devenită, sub ochii Maronei, adolescentă, este descrisă cu fineţe de acuarelă, mai ales în momentele de joacă prin parc. Mixajul de tehnici 2D, 3D, cartoane decupate, precum şi profunzimea decorurilor multiplane realizate electronic sunt puse în valoare de rigoarea regiei semnate de Anca Damian. Ea reuşeşte să „dea suflet” instrumentarului digital şi nondigital, noul film fiind din aceeaşi familie de pelicule despre sentimente simple dar emoţionante cu scurtmetrajul
Telefonul al aceleiaşi autoare, un titlu premiat la recentele Premii Gopo şi UCIN şi selecţionat în multe competiţii internaţionale.
Iar animaţia (realizată 60% în Franţa, 30% în România şi 10% în Belgia) particularizează mişcarea fiecărui personaj, uman sau animalier. Anca Damian a lucrat aproape cu aceeaşi echipă de animatori de la celelalte două lungmetraje animate şi numele-graţie creativităţii lor- lor se cuvin amintite: Dan Panaitescu, Claudia Ilea, Sergiu Negulici, Andreea Mitică, Radu Pop, Andrei Ebâncă, Vlad Popa.
Recepţia critică a filmului în presa internaţională a acumulat comentarii entuziaste ca acesta, semnat de Fabien Lemercier în
Cineuropa:“În incursiunea ei în familia internaţională a animaţiei adulte, după
Crulic-drumul spre dincolo (campion la Annecy în 2012) şi
Muntele magic (de asemeni descoperit în competiţia din oraşul savoyard, în 2015), eclectica regizoare română (a mai regizat trei lungmetraje cu actori) nu a pierdut niciun pic din seducătoarea şi creativa sa singularitate. Rafinat vizual şi asezonat cu vertiginoase, efervescente scene suprarealiste,
Călătoria fantastică a Maronei împărtăşeşte o profundă filosofie de viaţă în problema identităţii, căutării fericirii, alianţelor care se formeză între fiinţe şi condiţia umană, aşa cum se văd prin ochii animalului, totul inclus într-o poveste simplă şi emoţionantă, care este accesibilă publicului celui mai tânăr.”( 12 iunie 2019).
Să sperăm că şi primirea publicului românesc (nu neapărat format din copii) va emana aceeaşi căldură şi admiraţie. Călătoria pe ecranele româneşti a Maronei va avea loc aproape simultan cu proiectarea filmului în alte ţări unde au fost achiziţionate drepturile: Franţa, Statele Unite, Belgia, Spania etc. Anca Damian ne confirmă senzaţia că a repus animaţia românească pe harta internaţională şi că a înţeles foarte bine avantajele cinematografului transnaţional.
