Scurtmetrajul „O faptă bună”, de Andrei Gruzsniczki

Piaţa Obor. Înainte de Crăciun. Frig de îngheaţă pietrele. Lumea cumpără brazi. Aglomeraţie. Marfă multă, vânzători gureşi, cumpărători care-şi numără mereu banii. Atmosferă aglomerată de dinaintea sărbătorilor. Într-un colţ, cabluri, oameni cu staţii, probe de cameră, de sunet, de lumină. Un căţel cu lesă e copleşit de agitaţia din jur. Se repetă de mai multe ori o scenă, cu şi fără cameră. Se repetă cu un urs de pluş în locul căţelului.
Andrei Gruzsniczki, secondat de Adriana Itu, filmează pentru scurtmetrajul O faptă bună. Nici nu s-a terminat bine campania de promovare pentru Q.E.D. şi regizorul are un alt proiect.  
Scurtmetrajul lui Gruzsniczki pare a fi o poveste care ilustrează aserţiunea „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”.
Un cuplu de vârstă medie, din clasa de mijloc – Medeea Marinescu şi Adrian Titieni, găseşte în parcarea din piaţă un căţel rănit. Povestea se petrece în ajunul Crăciunului, când oamenii sunt mai dispuşi să facă o faptă bună. Numai că „fapta bună” e ca un bumerang, se întoarce să lovească în zone sensibile, să scoată la vedere probleme mai vechi.
În timp ce se repetă secvenţa din parcare, scenograful Cristian Niculescu se ocupă de al doilea loc de filmare.
Se filmează mai multe duble, pentru că actorii şi figuranţii se amestecă printre oamenii din piaţă, care se mai uită curioşi în cameră.
Andrei Gruzsniczki şi directorul de imagine Radu Aldea vor să experimenteze un nou stil, pe care să-l folosească şi la un alt proiect. Detaliile sunt importante, aşa că lumea nu se grăbeşte şi e pregătită pentru o filmare de noapte. Noi, nu. Imagine: Dan Ţuculescu