— D.R. Popescu și Geo Saizescu, acum când eroul cel mai popular din câți a zămislit fantezia românilor e gata să părăsească numeroasele pagini și variante ale scenariului literar, ocupând ultimii metri de peliculă Eastman-color, ne puteți spune cine este Păcală?
— Păcală este un pelegrin. Drumul lui începe la infinit și se sfârșește la infinit. Ca și Don Quijote, el pornește în lume să se bată cu „morile de vânt”, cu Prostia ― un balaur cu o mie de capete.
Lupta lui e grea și fără de sfârșit, pentru că adversarul se alimentează cu o hrană miraculoasă care-i multiplică forța și chipul la nesfârșit; trufia, viclenia, slugărnicia, naivitatea, credulitatea, arivismul etc. etc. sunt tot atâtea capete ale monstrului care trebuie răpus.
Dorim ca filmul nostru să-și înscrie victoriile sau înfrângerile alături de acelea ale marilor cavaIeri ai râsului de pretutindeni: Till, Giuffá, Bertoldo, Petre prostul, Jean l'Idiot, Nastratin Hogea și mai ales Charlot.
Întruchipare genială a istețimii și naivității, a credulității și bănuielii, a simțului de dreptate, Păcală are toate trăsăturile umorului românesc: direct (de-a dreptul!), subtil (pe ocolite!), obraznic (de la obraz), nevinovat, prefăcut, usturător, absurd, amabil, ucigător. Păcală este tinerețea veșnică a spiritului românesc justițiar.
Acum însă, mai mult ca oricând, Păcală este — și va rămâne
Papaiani, actorul născut pentru acest rol, interpretul al cărui talent se confundă cu generozitatea, inventivitatea și farrnecul personajului.
