REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Sebastian Papaiani - O fişă pe lună


Debutul
— La Piteşti, unde am făcut liceul, eram prieten cu câţiva actori. Ei m-au sfătuit să dau examen la Institutul de teatru. Mai mult la noroc m-am prezentat. Era în 1956. Întâmplări hazlii n-au fost, aici erau numai drame, când cădeai la examen. N-a fost cazul meu. În 1960 am absolvit.
Teatrul
— Am debutat într-o comedie de H.Nicolaide la Teatrul din Sibiu, unde am fost repartizat şi unde joc şi astăzi. Deşi de fapt de doi ani nu mai joc pentru că fac film.
Filmul
— Mircea Mureşan m-a „cules” de la Sibiu şi mi-a dat primul rol în film: Partea ta de vină. Au urmat: Un surâs în plină vară, Gaudeamus igitur, La porţile pământului, Vremea zăpezilor, Golgota, Dimineţile unui băiat cuminte şi acum – Balul de sâmbătă seară în care joc un rol de papă-lapte.
— Preferaţi teatrul sau filmul?
— Când filmez mi-e dor de teatru, când joc mi-e dor să filmez.
— Ce roluri doriţi să interpretaţi? În teatru, în film?
— Mult mai târziu, când o să am maturitatea şi experienţa artistică corespunzătoare,aş vrea să interpretez un Cyrano de Bergerac. În film doresc să joc într-un spectacol de aventuri, într-un rol de Cartouche românesc. Poate e prea mult să mă gândesc la Belmondo, dar mă gândesc.
— Ce pasiuni aveţi în afară de actorie?
— Pasiuni am destule. Una, secretă, este să fac regie de film şi de teatru. Cred că cea mai mare bucurie ţi-o dă munca cu actorul, dar asta mai târziu. Acum nu am pregătirea necesară. Altă pasiune, de care n-am avut încă parte, este să călătoresc. O a treia, constantă, este sportul. Îmi plac sporturile periculoase, foarte masculine: box, rugby fotbal.
— Iubiţi sportul numai ca spectator?
— Dimpotrivă. Am jucat mult fotbal. Eram în echipa „Flacăra-Leordeni” de la Piteşti, categoria C. Box am făcut numai 6 luni. Sper să am norocul să interpretez odată un rol de boxer într-un film românesc.
— Ca spectator ce gen de filme preferaţi?
— Îmi plac filmele bune, indiferent de gen. De la filmele proaste plec. Totuşi preferinţa mi se îndreaptă parcă către filmul de aventuri şi comediile triste.   Mă gândesc la Chaplin şi la roluri de tipul celor interprtate de Bourvil şi uneori de Belmondo.
— Dintre filmele româneşti în care  nu aţi jucat care v-au plăcut mai mult?
Procesul alb, Străinul, Răscoala, Pădurea spânzuraţilor.
— Preferinţe din literatură?
— Poezie: mulţi poeţi. Dar aş cita o singură poezie pe care o iubesc foarte tare „Moartea căprioarei”. Proză – Saroyan, Jack London, Hemingway. În special Hemingway, care cred că este scriitorul cel mai apropiat de dinamismul generaţiei noastre, de fructul crud al vieţii.
— Ce părere aveţi despre popularitate?
— Într-un fel e bună, într-un fel nu. În general, spectatorul tinde să te identifice pe tine, actor, cu tipul de rol pe care îl interpretezi. Când joci eroi din istorie, de aventuri sau personaje foarte umane, te poţi bucura de o popularitate avantajoasă. Când nu – este foarte neplăcut.
— Ce părere aveţi despre critică?
— Daca zic bună, mă bat colegii. Cum însă n-am avut niciodată cronici proaste, nu aş putea spune altfel. Lăsând gluma la o parte, cred în critică numai atunci când reuşeşte să fie o oglindă care reflectă obiectiv calităţile şi defectele jocului nostru. Numai atunci este cu adevărat necesară, ne poate îndruma.
— Cum aţi defini viaţa?
— E disperat de frumoasă. Cred că trebuie să înveţi să o iubeşti pentru tot zbuciumul, pentru toate necazurile şi pentru toate bucuriile ei.
— Ce vă caracterizează?
— Sinceritatea. Mă caracterizează şi totodată îmi creează dificultăţi.
 
(Cinema nr. 8, august 1967)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: actor roman, adina darian, interviu, portret, sebastian papaiani

Opinii: