Debutul
De când mă ştiu am vrut să fiu actriţă. Aşa că debutul meu nu are nimic senzaţional.Primul „rol” pe o scenă adevărată : Louise din „Intrigă şi iubire” l-am interpretat pe când eram elevă la Liceul din Sibiu.
Teatrul
Rolul pe care-l îndrăgesc cel mai mult este cel cu care am absolvit Institutul: Solveig din „Peer Gynt”. O altă amintire pentru mine de neuitat, este Orsetta din „Gâlcevile din Chioggia” tot în regia lui Cernescu.
Filmul
Iubesc filmul cu pasiune, foarte puţin, foarte puţin mai mult decât teatrul. Dar între ele nu aş putea alege. De fapt nu se poate alege, pentru că nu se pot compara. În film am debutat când eram studentă în anul II cu
La Moara cu noroc. A urmat
Portretul unui necunoscut şi
Mândrie. Apoi mai târziu, mult mai târziu, am jucat în
Fantomele se grăbesc şi în
Zodia Fecioarei.
Televiziunea
Mi se pare interesantă ca exerciţiu şi pentru popularitate. Pentru că orice s-ar spune, un actor nu poate trăi fără popularitate, fără să fie cunoscut. Actorul nu poate crea o operă pe care s-o lase moştenire posterităţii, după moarte. El trăieşte numai în prezent şi pentru asta are nevoie de public, care pentru el este plămânul prin care respiră.
— Care consideraţi a fi secretul reuşitei?
— Mai întâi norocul, apoi muncă şi iarăşi muncă, foarte multă muncă. Asta presupunând că talentul există.
— Ce ambiţii profesionale aveţi?
— Să am norocul să interpretez o dată un rol ca acela al femeii din
Un bărbat şi o femeie al lui Claude Lelouch.
— Ce proiecte aveţi?
— Aglaie din „Enigma Otiliei”, în regia lui
Iulian Mihu.
— Ce decepţie aţi avut în profesiune?
— Faptul că după
La Moara cu noroc am aşteptat zece ani.
— Dar bucurii?
— Fiecare rol pe care-l câştig jucându-l, indiferent de întindere, de importanţa lui, îmi dă întotdeauna aceeaşi proaspătă bucurie.
— Ce actori şi regizori de film străin admiraţi?
— Laurence Olivier, Jeanne Moreau, Annie Girardot. Iar regizori tot Laurence Olivier, Lelouch şi Fellini.
— Ce preferinţe aveţi în literatură?
— Proză: George Călinescu, Faulkner şi Steinbeck. Dramaturgie: cred că nimeni nu poate uita de Shakespeare. Apoi Cehov, Tennessee Williams şi teatrul furioşilor. Poezie: Rilke, Poe şi sonetele lui Shakespeare.
— Ce pasiune aveţi în afară de teatru, de film?
— Băiatul meu de trei ani. Muzica şi pictura. Iubesc muzica preclasică şi Beatlesii.
— Care consideraţi a fi experienţa cea mai hotărâtoare din viaţa dv.?
— Maternitatea. Ea a adus omului şi actorului din mine un plus de sensibilitate, de profunzime, de înţelegere.
— Ce deviză v-aţi ales în viaţă?
— Să mă înconjur de frumos. De lucruri frumoase, de fiinţe frumoase, de sentimente frumoase. Poate părea pretenţios, dar mă gândesc deseori la versul romanticului englez John Keats, care spunea: „Frumosul este prilej de veşnică bucurie”.
— Ce vă caracterizează?
— Încrederea în oameni.
