​Navigatorii despre un echipaj pe care l-au simţit al lor

     Au cuvântul spectatorii
     Premiera pe ţara a avut loc în 10 mai la Constanţa, unde Un echipaj pentru Singa­pore a rulat toată ziua cu casa închisă. Invi­tat de onoare: Navrom-ul. A doua zi după premieră, dimineaţă la ora 6 regizorul secund lon P. lon era trezit de un mecanic şef de pe o navă din port: „Am văzut filmul. N-am dormit toată noaptea. Eu mai ştiu o poveste ca asta adevărată. Daca vrea regizorul Nicu Stan i-o povestesc."
     Acelaşi interes şi aceeaşi emoţie, la Brăila, 14 zile mai târziu, într-o gală organizată în ca­drul Primăverii brăilene „Donaris". De data aceasta proiecţia a fost urmata de o discuţte prelungită în holul cinematografului. Între spectatori — în marea lor majoritate elevi ai liceului de marină din oraş — şi oaspeţii regizorul Nicu Stan şi producătorul delegat Anca Georgescu s-a stabilit imediat un dialog cald, deschis. S-a vorbit despre „dra­matismul viguros al filmului” (Iuliu Gheorghe, elev la liceul de marină), despre faptul că „fără a-i polei, filmul pune în valoare frumu­seţea morală a acestor marinari de cursă lun­ga” (Leonard Tătaru, elev la acelaşi liceu). Regizorul a vorbit despre faptele reale care au inspirat scenariul şi de aici discuţia s-a largit, au fost evocate legile scrise şi nescrise ale marinariei. S-a discutat despre risc şi curaj, despre frumuseţea şi specificul meseriei de navigator. „Cred că demult se simţea nevoia unui film autentic despre marinari, despre viaţa lor aşa cum este ea, şi cum a arătat-o acest film” (lon Vasile, ofiţer de marina directorui liceului de specialitate). „Filmul este pentru elevii liceului nostru o adevărată şcoală a curajului, mult mai convingător prin emoţia ce o transmite, prin adevărul persona­jelor, decât orice cascadorie spectaculoasă” (profesor Adriana Diaconu). „N-am putea propune cineaştilor noştri să facă mai multe filme despre navigatori? Sau despre istoria navigaţiei? Despre acei oameni minunaţi şi maşinile lor plutitoare?" (Donea Constantin — tehnician). „Mi-a plăcut îndeosebi interpretarea pe care a dat-o Gheorghe Cozorici comandantului, însingurarea unui comandant adevărat, ca şi intervenţiile deloc formale, cum se întâmpla în alte filme ale noastre ale secretarului de partid de pe vas" (ing Marin Ştefan, profesor la liceul de marină) La sfârşit i s-a urat regizorului Nicu Stan „vânt la pupa” şi „mare... mai mult sau puţin liniştită!"