„Prostituată e ca atunci când ești crăcănată, nu e rușine.” Aceasta este explicația pe care Margareta i-o dă nepoatei sale, în casa părintească din sat, după înmormântarea mamei sale. Fetița voia să știe, căci asta a auzit vorbindu-se despre frumoasa mătușă pe care o admiră atât de mult. Până, însă, ca povestea din Margo să ajungă în acest punct, cinefilul este mirat să-i vadă regizorului Ioan Cărmăzan un film foarte diferit de precedentele ― Țapinarii, Lișca, Casa din vis sau chiar mai recentul Raport despre starea națiunii. În Margo sunt două Românii care nu relaționează, una rurală, ancestrală, dragă regizorului, și cealaltă urbană, care respiră libertate doar prin autohtonizarea tarelor occidentale. Cinefilul nu-l recunoaște pe regizor decât pe bucățele, din scene precum cea din tren, în care femeia personificată de Margareta Pogonat i se confesează eroinei, sau cea din bordei, când baba ― extraordinar travesti al lui Constantin Cojocaru ― vorbește cu groparul. De fapt, distribuția pe roluri secundare și figurație este foarte bună: Alexandrina Halic (mama lui Andrei), Vali Crăciunescu (acordeonistul), Constantin Drăgănescu (țăranul), Anca Sigartău (sora Margaretei), Valentin Uritescu (primarul), faimosul hair-stylist Costel (în propriul rol). Într-un minunat cameo, Maia Morgenstern oferă o interpretare de excepție în rolul mamei adoptive a eroinei.
Cât despre rolurile feminine principale, regizorul a mizat pe notorietatea dată de televiziune. Margo ― Cristina Cioran e cunoscută din telenovele, Ana ― Paula Chirilă, Gina Pistol e cvasiprezentă în emisiuni TV de divertisment. Toate cele trei sunt debutante în lungmetraj.
Rolurile masculine titulare au fost încredințate lui Marius Florea Vizante, foarte potrivit în fotograful Andrei, și „seniorului” Vladimir Găitan, încântat să arate ce poate în primul său rol negativ, acela al unui proxenet care își obligă fiica adoptivă să se prostitueze.
Margareta e luată la oraș pe la vârsta de zece ani, apoi devine Margo, studentă și totodată damă de companie. Își cumpără o cameră de filmat și, de-acum, viața ei este un jurnal filmat. I se pare straniu când un fotograf se îndrăgostește de ea și o tot sună cerând-o de soție. Prietenele ei există și nu prea există ― ca personaje sunt căministe și nu vorbesc decât despre bărbați și sex. De fapt, limbajul, trivial deseori, îi poate șoca pe pudici; aici este nevoie să vedem cât se inspiră ficțiunea din realitate...
Scenariul filmului, semnat de George Dogaru, a fost inițial un scurt sinopsis, pe care regizorul Ioan Cărmăzan, plăcându-i ideea, l-a dezvoltat împreună cu elevul său. Imaginea, foarte frumoasă, îi aparține lui Liviu Mărghidan, operator al filmelor regretatului regizor Cristian Nemescu, inclusiv al ultimului ― California Dreamin'. Bugetul filmului, produs de Media Pictures, s-a ridicat la circa 800.000 de dolari.
