Academia Română şi Institutul de istoria artei „G. Oprescu”, Uniunea Cineaştilor din România şi Arhiva Naţională de Filme organizează sesiunea de comunicări „Jean Georgescu - senior şi pionier al filmului românesc”.
Participă acad. Răzvan Theodorescu, prof.univ.
Laurenţiu Damian, preşedinte UCIN („Un patriarh al cinematografului românesc”), regizorul
Radu Gabrea („Un francez la Bucureşti”), criticul de film
Titus Vîjeu („Jean Georgescu - vizual şi narativitate în cinema”) şi criticul de film
Olteea Vasilescu („Lanterna cu amintiri"). Moderatorul întâlnirii este prof.univ.
Manuela Cernat („Glorie şi marginalizare. Un destin emblematic pentru România secolului XX”). Prezentarea comunicărilor din 24 noiembrie este urmată de proiecţia filmului
Directorul nostru, regizat de Jean Georgescu în 1955.
Pelicula este proiectată şi la Cinemateca Eforie, Sala Jean Georgescu, la orele 19:30, într-o versiune restaurată digital de către Arhiva Naţională de Filme (ANF), care inaugurează proiectul „Capodopere restaurate”. Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.
Anul acesta s-au împlinit, pe 12 februarie, 110 ani de la naşterea lui Jean Georgescu şi, pe 8 aprilie, 20 de ani de la moartea acestui regizor, scenarist şi actor român. Aspru criticat la lansare, pentru acurateţea cu care ironiza moravurile epocii sale,
Directorul nostru i-a adus regizorului interdicţia de a mai lucra. Astăzi este una dintre cele mai importante producţii cinematografice româneşti din toate timpurile.
Cineaştii şi criticii de cinema despre film
„Stilul tratării comicului în acest film poartă pecetea neîndoielnică a personalităţii artistice a regizorului Jean Georgescu. Prin faptul că personajele comediei satirice
Directorul nostru nu au fost reduse la silueta unor păpuşi mecanice, că ele sunt străbătute de fluidul vieţii, că în exprimarea lor vizuală s-au folosit uneori mijloacele pantomimei, arată că stilul lui Jean Georgescu merge pe linia celor mai bune comedii realiste.” (
Victor Iliu, „Câteva păreri în legătură cu
Directorul nostru”, 1955)
„Primul film cu adevărat disident al cinematografiei româneşti (…). Sub pretextul unei intrigi benigne, el reflectă alienarea malignă a veteranilor care şi-au pus idealurile la naftalină şi recurg la cochilia vechilor lozinci, doar cât să se menţină la putere. Un tandem memorabil fac
Giugaru, cu răscoliri greoaie de conştiinţă, şi
Birlic, încercând să-şi înţeleagă rolul şi locul în intriga ce se ţese, poate cel mai uman portret satiric pe care l-a zugrăvit în activitatea sa cinematografică.” (
Tudor Caranfil, „Dicţionar universal de filme”, 2008)
„
Directorul nostru rămâne, până la
Reconstituirea (1970), cea mai lungă şi largă deschidere de supapă din conductele de presiune ale totalitarismului. (...) Este vorba deci de o rafinare a mecanismului propagandistic (din care artisticul, reprezentat de regia lui Jean Georgescu, de excelentul şi «subversivul» comentariu muzical al filmului, realizat de compozitorul Ion Vasilescu, de interpretările magnifice ale lui Birlic şi Giugaru, n-are decât de câştigat) făcută cu «voie de sus», în urma evenimentelor survenite după moartea lui Stalin...” (
Cristian Tudor Popescu, „Filmul surd în România mută”, 2011)
