REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



„Evadarea” sau debutul continuu


Suspens, eroism, umor și analiză de caracter într-un film de război
— Subiectul pe care I-a scris pentru dumneavoastră Francisc Munteanu pare bine legat, dinamic, are o anumită tensiune, cum aveau și lucrările anterioare ale scenaristului. De altfel filmul dumneavoastră, Ștefan Roman, la care ați devenit și coscenarist, pare să amintească întrucâtva Sfânta Tereza și diavolii.
— Doar în măsura în care amintește și alte filme de război.
— Există totuși unele elemente comune: captivitatea eroilor într-un lagăr militar hitlerist, evadarea pe care o anunțați din titlu și altele.
— Eu aș zice că e vorba de elemente comune genului acesta de filme care presupune totdeauna situații limită și în care nu contează atât schema acțiunii, de multe ori aceeași, cât comportamentul eroilor și modul de tratare a aventurii. De altfel povestirea din filmul nostru este inspirată de un fapt autentic, petrecut în timpul războiului antifascist, pe frontul susținut de armatele române, în munții Tatra. E cea mai bună garanție că subiectul, deși poate aminti de altele, e nu numai original dar, în felul său, unic.
— Vorbeați de un comportament diferit al personajelor.
— O primă împărțire a lor, simplă dar necesară în acest gen de filme, e între cei buni și răi, între ai noștri și ceilalți. Apoi sunt diferențele de nuanță între cei patru prizonieri, doi români, un englez și un danez, închiși în aceeași încăpere. Dar acțiunea filmului se petrece și în multe alte ambianțe. De fapt, tocmai aceste diferențe de nuanță au un rol dramatic, ele funcționează ca element de suspens. Englezul, de pildă, e tot timpul suspectat, pentru caracterul său flegmatic: va trăda sau nu va trăda? Tot din aceste diferențe de comportament rezultă și ideea filmului, prea legată însă de deznodământ pentru a v-o expune acum explicit. Fiindcă, deși evadarea e anunțată din titlu, în film funcționează câteva suspensuri până în ultima clipă.
— Cum ați defini genul filmului?
Evadarea va fi un film simplu, direct, în care nu vindem o blană de pisică drept blană de cincila. Schema narativă e a unui film de război, patriotic, un film de acțiune, în care mă preocupă însă foarte mult psihologia personajelor și din care nu lipsesc unele momente de umor.
— Mi se pare că unele partituri din scenariu sunt scrise în mod expres pentru a prilejui astfel de momente anumitor actori. De pildă, presupun că unul dintre cei doi români luați prizonieri va fi Jean Constantin.
— Exact. În schimb, celălalt va evolua în alt registru, dramatic, fiind interpretat de Gheorghe Dinică.
— Spuneți-mi, acest film va avea vreo legătură de continuitate cu ceea ce ați realizat până acum, de pildă cu Simpaticul domn R?
— Nu.
— Va fi deci un al doilea debut.
— Unul dintre, fiindca în tot ce facem trebuie să avem cel puțin sentimentul că debutăm, dar neapărat altfel. De data aceasta, regia, maniera de a filma vreau să fie, ca și subiectul, cât mai credibile, realiste. Deși nu vor lipsi efectele de imagine: efectul de noapte, fiindcă jumătate din film se petrece noaptea, efectul de ceață, cel de bombardament ș.a.m.d. Va fi un film aspru, bărbătesc, dar nu din ariditate, ci ca o trăsătură de stil, impusă de subiectul acesta, cu momente de performanță în alpinism și de agilitate și rezistență virilă, impusă de asemenea de voința noastră de a nu introduce de formă personaje de coloratură. De aceea nu vom avea nici o femeie, în tot filmul, nici măcar o figurantă.
 
(Cinema nr. 4, aprilie 1975)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: evadarea film, interviu, stefan traian roman, valerian sava

Opinii: