” È pericoloso sporgersi ”, masterizat digital: Amintiri din epoca pericolului

     Catalogat de către autorul său drept „primul film nostalgic la adresa Epocii de Aur”, È pericoloso sporgersi (1992), filmul de debut al lui Nae Caranfil, prezentat în premieră la Cannes, secțiunea Quinzaine des réalisateurs, beneficiază azi de o remasterizare digitală realizată de autor, la 30 de ani după premiera filmului.
     România, începutul anilor ‘80. Horaţiu, militar în termen, visează la iubirea fizică. Cristina, elevă la liceu, nu e împotrivă, dar aşteaptă să se logodească întâi. Un principiu care se duce repede pe apa sâmbetei atunci când îl întâlneşte pe Dino, un actor de mâna a doua. Rezistenţa ei în faţa asalturilor lui va fi pe cât de măreaţă pe atât de scurtă. Trei destine povestite în trei capitole, în care aceeaşi poveste este redată din punctul de vedere al fiecăruia dintre cele trei personaje, şi în care numitorul comun este frustrarea sexuală.
     „È pericoloso sporgersi se vrea o comedie. Evocarea prin surâs a anilor ’80 vine odată cu distanţa. Pentru generaţia mea, a trăi în România lui Ceauşescu n-a însemnat nici teroare, nici suspans, nici aventură: a însemnat în primul rând claustrofobie. Fentarea tabu-urilor devenise adevărata noastră obsesie. Călătoream în interzis! Escapadele ne erau însă scurte, reveneam întotdeauna în zona oficială, respirând uşuraţi: i-am fraierit şi de data asta! Revolta noastră se situa la nivelul fumatului într-o toaletă de liceu. O disidenţă strălucitor de mediocră, având ca unic scop supravieţuirea, şi ca singură metodă, tragerea sistemului pe sfoară.” spunea Nae Caranfil într-un text publicat în Ziarul Național pe 3 martie 1994, cu ocazia premierei filmului în săli.
     „Nae Caranfil a apărut în 1992 ca o tornadă, ca o promisiune a unui nou val care n-avea să se concretizeze decât mulţi ani mai târziu. È pericoloso sporgersi se întorcea şi el în România lui Ceauşescu, dar o făcea cu tandreţe şi sprijinindu-se pe o poveste solidă, trecută prin filtrul unei experienţe personale, în care elementele de recuzită predecembristă erau folosite cu maximum de efect” (Mihai Chirilov, Re:Publik mai 2005). 
     „La cumpăna dintre decenii și dintre două lumi filmul lui Caranfil a fost o stea căzătoare. Chiar și cei care îndrăzneau atunci să mai privească cerul nu au admirat-o - poate - cu bocancii afundați într-un noroi greu, iar astăzi filmul nu spune multe generațiilor străine de teluricul postdecembrist. Debutul lui Nae Caranfil mustește de viață, urlă de dragoste, de speranțe fără temei - scuzate de vîrstă - de seva mugurilor care îndrăznesc să înflorească într-o primăvară condamnată. Doar cei care și-au trăit tinerețea în frigul și întunericul cazarmei optzeciste mai pot înțelege: ”Cristina, c’est moi!” Rămîne totuși valabilă disperarea de a fugi a unui popor mereu în altă parte, deși nostalgic după o himeră: în 2021 peste șase milioane de români locuiesc în afara hărții pe care mulți o lipesc duios de peretele camerei de emigrant neadaptat. Istoria oficială, pervertită, narată festivist și mincinos, se răzbună pe noile generații cu identitate confuză. Am ratat momentul de a ne clarifica trecutul și, astfel, țara de trecere de altădată a ajuns astăzi o țară de rătăcitori și de rătăciți.” (Lucian Georgescu, cinepub.ro)
     Nae Caranfil, autor al unor filme de un imens succes de public precum Filantropica (2002) sau Asfalt Tango (1996), a reușit performanța de a cuprinde, cu umor, zeitgeist-ul perioadei de tranziție. Atenția la preocupările sociale ale vremii, la glumele și temerile de pe buzele tuturor, le oferea filmelor lui Nae Caranfil statutul de a fi poate ultimele filme românești capabile să redea o experiență comună, într-o societate care devenea din ce în ce mai divizată.
     Structura narativă în episoade era o noutate absolută pentru cinemaul românesc al epocii: Caranfil, un deschizător de drumuri pentru NCR, este și unul dintre primii scenariști români moderni (filmul apare la puțini ani după Mistery Train al lui Jarmusch și aproape concomitent cu Pulp Fiction al lui Tarantino), unul dintre cineaștii contemporani autohtoni pentru care povestea este mai importantă decât stilistica.
     Cu această premieră, CINEPUB.RO își continuă misiunea de susținere a filmului românesc.  E pericoloso sporgersi este prima dintr-o serie mai amplă de restaurări digitale redate publicului. Echipa CINEPUB îi mulțumește domnului Nae Caranfil pentru acest superb dar de Crăciun și, nu în ultimul rând, actorilor și întregii echipe. Cu ocazia premierei online a acestei bijuterii cinematografice uitate, Marius Florea (Vizante) ne-a transmis un mesaj cald.